Daniel 7:1-14

Să reţinem schema cărţii Daniel. În primele şase capitole l-am văzut pe acest om al lui Dumnezeu trăind: ni s-a derulat filmul vieţii lui. În ultimele şase îl vom auzi vorbind: el va rosti profeţiile sale.Este rândul lui Daniel să aibă un vis, a cărui temă generală este aceeaşi cu cea a visului lui Nebucadneţar din capitolul 2. De astă dată însă, cele patru monarhii succesive ale timpurilor naţiunilor sunt văzute sub înfăţişarea unor fiare. Babilonul este figurat prin leul cu picioare de vultur (comp. cu Ieremia 4.7; 49.19,22,30); Persia, prin ursul feroce; imperiul grec, prin leopardul rapid. Când însă este vorba de cea de-a patra fiară, care se iveşte „înspăimântătoare şi îngrozitoare şi nemaipomenit de puternică“ (v. 7), nu există făptură atât de monstruoasă între animalele create pentru a i se putea prelua numele (cap. 2.40). Este vorba de imperiul roman, mai ales în forma pe care o va relua: cele zece coarne (sau zece împăraţi), cu cornul cel mic dominant. Acest din urmă corn îl reprezintă pe şeful imperiului, om vândut lui Satan, cu o inteligenţă fără pereche, pusă în slujba unei ambiţii nemăsurate, proferând blasfemii… „Am privit, până ce…“ (v. 9; comp. cu capitolul 2.34). „Cel Bătrân de zile“, adică Însuşi Dumnezeu, va distruge dintr-o dată această întrupare a spiritului rău, înainte să-I dea Fiului Omului „stăpânire şi glorie şi o împărăţie“ (v. 14).