Daniel 5

In capitolul 5, nelegiuirea capeteniei peste dintre natiuni inaintea lui Dumnezeu ajunge la culme si ia caracterul de obraznicie si dispret, acestea fiind doar eforturile pe care slabiciunea le face pentru a se ascunde. In toiul orgiilor, la un mare banchet cu concubinele si curtenii lui, Belsatar a cerut sa i se aduca la ospat vasele de la templul lui Dumnezeu, pe care Nebucadnetar le adusese de la Ierusalim, si a laudat dumnezeii de aur si de argint, de piatra si de lemn. Nebunia imparatului a pus pe falsii dumnezei alaturi de Yahve, Dumnezeul lui Israel, fapt pentru care Yahve a lamurit lucrurile chiar in acea noapte prin distrugerea imparatului cu toata gloria lui. Daniel a interpretat avertismentul pe care Dumnezeu i-l daduse lui Belsatar, dar, desi supus imparatului, el nu a avut fata de el acel respect ca fata de Nebucadnetar pentru ca Belsatar se asezase in pozitia de vrajmas batjocoritor al lui Yahve, astfel incat Daniel i-a raspuns potrivit cu revelatia pe care i-a dat-o Dumnezeu despre juecata lui si dupa manifestarea fastuoasa a nelegiuirii imparatului, care-si glorifica dumnezeii lui si Il insulta pe Yahve. Avertismentul nu mai avea scopul de a corecta si nu mai lasa loc pentru pocainta, ci anunta judecata si acel anunt era suficient pentru a pune capat obrazniciei imparatului neevlavios, pentru ca imparatul nu luase aminte la avertismentele pe care le furniza in istoria lui Nebucadnetar. Aceasta relatare ne prezinta caracterul ultimei faze a nelegiuirii puterii suverane a natiunilor impotriva Dumnezeului lui Israel si judecata care a venit in urma acesteia asupra imparatiei al carei cap era Babilonul, care i-a imprimat caracterul lui. Pentru ca, oricat este de rabdator Dumnezeu, caile sale fata de imparatiile natiunilor ca putere careia El i-a dat autoritate in lume, realitatea este ca pentru acele imperii totul era pierdut inca din vremea Babilonului.