Daniel 4

In capitolul 4 vedem manifestarea mandriei omului in aceea ca imparatul s-a glorificat cu lucrarea mainilor sale, considerand ca el era creatorul propriei lui glorii. Aceasta mandrie atrage asupra lui judecata. Detinatorul puterii a fost redus la starea de animal care nu-l cunoaste pe Dumnezeu si nu are inteligenta omeneasca. Singurul privilegiu adevarat al omului, prin care el este inaltat, este acela ca el poate privi in sus catre Dumnezeu si Il poate recunoaste. Altfel, el priveste in jos si este degradat pentru ca el nu-si este suficient siesi. Dependenta lui constituie gloria lui, aceasta punandu-l inaintea lui Dumnezeu sui dandu-i mijlocul de a-L cunoaste. Inteligenta lui este asociata cu Dumnezeu si masura ei si cunostintele omului sunt de la El. Mandria si independenta il despart pe om de Dumnezeu, omul devenind ca un animal lipsit de inteligenta adevarata. Aceasta stare este zugravita prin monarhiile despre care vorbeste profetul, care sunt vazute ca un ansamblu inaintea lui Dumnezeu, fiind reprezentate prin capul pus de Dumnezeu – Nebucadnetar.

Sapte timpuri sau ani trec peste capul lui Nebucadnetar lipsit de inteligenta. El se inaltase si a fost coborat. Timpul natiunilor este caracterizat prin absenta oricarei inteligente care vede puterea guvernamentala in relatie cu Dumnezeu. Facerea idolilor, construirea Babilonului si necunoasterea lui Dumnezeu sunt caracteristicile morale ale puterii pe care Dumnezeu a ridicat-o in locul tronului Sau de la Ierusalim. Iata care este capacitatea morala a omului caruia i s-a incredintat puterea.

Dar scena se incheie cu marturia data despre gloria Dumnezeului Prainalt, a imparatului cerurilor. Imparatul a recunoscut maretia Lui si L-a binecuvantat dupa ce judecata asupra lui a luat sfarsit. El L-a recunoscut ca fiind acela care traieste etern, care inalta pe cine vrea si coboara pe cine vrea, facand ceea ce doreste atat in cer cat si pe pamant si ca toti oamenii sunt deserti inaintea maretiei si puterii Lui. Aici nu salvarea celor credinciosi are acest efect ci judecata care a venit chiar asupra celor dintre natiuni si i-a facut sa inteleaga lucruri cu privire la Yahve, si aceasta in relatie cu marturia incredintata poporului iudeu prin duhul profetic care se gasea din partea lui Dumnezeu in ramasita acelui popor. Imparatul si-a ridicat ochii spre cer in loc sa mai fie animalul cu privirea spre pamant, a devenit inteligent si supus si a ajuns sa fie bucuros sa-L binecuvanteze pe Dumnezeul Preainalt. Putem remarca acest nume “Cel Preainalt”. Este numele care I-a fost dat lui Yahve in timpul intrevederii dintre Melhisedec si Avraam, la care Melhisedec a adaugat “Stapanul cerurilor si al pamantului”. Dumnezeu va lua acest caracter atunci cand va reuni toate lucrurile in Hristos, cele care sunt in ceruri si cele de pe pamant si Hristos va fi adevaratul Melhisedec. Cei dintre natiuni vor fi in totul supusi lui Dumnezeu. Aceasta va fi restabilirea lucrurilor, despre care au vorbit profetii.

Mai raman de facut inca niste remarci asupra unor detalii. Judecata urmata de eliberare are acest efect. Putem remarca semnificatia clara a simbolului copacului cel mare – un om puternic pe pamant, capabil sa-i ia pe altii sub protectia lui. In acest caz este unul care este in pozitia cea mai inalta pe care o poate avea un om. Pasarile cerului isi faceau cuib acolo, ceea ce ne spune ca tot felul de persoane cauta adapost si protectie acolo. Aflam apoi ca Dumnezeu ia cunostinta de principiile calauzitoare pentru guvernele de pe pamant, privite ca detinatorii puterii pe care El le-a incredintat-o. Aici nu este ca in Israel, unde era tronul Lui pe pamant, ci Dumnezeu vegheaza asupra tuturor lucrurilor si judeca puterea careia El i-a dat autoritate. El nu guverneaza in mod direct, dar il trage la raspundere pe cel caruia i-a incredintat guvernarea, pentru ca acesta sa recunoasca autoritatea lui Dumnezeu ca fiind suprema in aceasta lume.

Cu privire la utilizarea cuvantului “veghetor” nu consider ca intelegerea cu privire la cel care a vestit hotararea judecatii merge mai departe decat starea religioasa a lui Nebucadnetar, dar Daniel atribuie aceasta Celui Preainalt. Faptul ca ingerii sunt instrumente inteligente si ca lor le-a fost incredintata intr-un fel administrarea este ceva care nu prezinta nici un fel de dificultati si despre aceasta ne spune Epistola catre evrei si alte pasaje, dar lumea care va veni nu le va fi supusa ingerilor.

In versetul 27 vedem ca Daniel l-a atentionat pe Nebucadnetar cu privire la responsabilitatea care apasa asupra lui si l-a indemnat sa-si schimbe purtarea.

Putem remarca, de asemenea, ca aici Nebucadnetat Il recunoaste pe Imparatul cerurilor, pentru ca aceasta era in mod necesar pozitia Lui. Dumnezeul pamantului isi avea tronul la Ierusalim, dar Nebucadnetar nu avea nimic a face cu aceea. Daniel nu prezinta niciodata tronul de la Ierusalim, nici sub aspect moral, nici in mod profetic, iar profetiile lui sunt inainte de a ajunge la aceasta. Daniel era captiv in mainile natiunilor, si, in aceasta pozitie, fiindu-I credincios lui Dumnezeu, da invataturi despre El, dar Dumnezeu nu putea fi atunci pentru el Dumnezeul intregului pamant. El este Dumnezeul cerurilor, suprem peste toate si in orice loc, care dispune totul in ceruri si pe pamant, dar care inca nu guverneaza pe pamant ca imparat al pamantului, ci, dimpotriva, El renuntase la putere si i-o incredintase lui Nebucadnetar atunci cand se retrasese in fata nelegiuirii poporului sau pamantesc pentru a se inchide in puterea Lui suprema si imuabila, ale carei efecte se vor arata mai tarziu, dar prin care El conduce deja lucrurile desi este ascuns de ochii oamenilor.

Cititorul este posibil ca sa se astepte la mai multe detalii, iar aceste detalii se vor gasi mai ales in comunicarile facute direct lui Daniel, dar daca si-a insusit temeinic principiile pe care le-am constatat (scopul principal al acestor capitole fiind acela de a ne prezenta aceste principii), va avea elementele cele mai importante pentru a intelege toate profetiile acestei carti, iar fara aceste principii nu va putea intelege bine semnificatia revelatiilor din aceasta carte. Sa ne amintim ca suntem in pozitia iudeilor aflati in captivitate printre natiuni, avand intelegerea cailor lui Dumnezeu cu privire la ei si judecata pe care a adus-o pentru ceea ce fusesera ei in timpul cat puterea le fusese incredintata lor.