Daniel 3:1-18

Pentru a le da un centru religios comun acelor popoare disparate peste care domnea, Nebucadneţar a înălţat o colosală statuie de aur în câmpia Dura. Acest act de idolatrie este simbolic. El evocă ceea ce stăpâneşte inima oamenilor: 1. statuia este din aur, metal care este obiectul unei veneraţii universale; 2. are forma unui om şi, în adevăr, acesta tinde să se adore pe sine, să se pună în locul lui Dumnezeu; 3. se aseamănă neliniştitor de mult cu chipul fiarei din timpul apocaliptic, căreia fiecare om va fi constrâns să i se închine, pentru a nu fi pedepsit cu moartea. Rămăşiţa credincioasă a lui Israel se va afla atunci în acea teribilă punere la probă (Apocalipsa 13.15…). Şadrac, Meşac şi Abed-Nego ilustrează această rămăşiţă. Va interveni oare Dumnezeu pentru a-i scăpa? Astfel răsuna sfidarea împăratului! Noi „n-avem nevoie să-ţi răspundem asupra acestui lucru“, afirmă aceşti tineri (v. 16). Credinţa celui credincios nu trebuie să se justifice înaintea celor necredincioşi. Aprobarea Domnului îi este de ajuns. Nici ameninţările nu pot acum să-i abată pe aceşti trei martori de la ascultarea strictă de Dumnezeu, după cum înainte nu reuşise nici tentaţia bucatelor alese. După ce s-au arătat credincioşi în lucrurile mici (cap. 1), ei se dovedesc acum a fi credincioşi şi în cele mari (Luca 16.10).