Daniel 12

Capitolul 12 trateaza in mod special istoria lui Israel insusi. In mijlocul tuturor acestor evenimente, Mihael, arhanghelul, este folosit in favoarea poporului lui Daniel. Va fi un timp de necaz cum nu a mai fost si nici nu va mai fi vreun timp asemenea. Totusi poporul va fi salvat, adica aceia care sunt scrisi in Carte. Ramasita lui Dumnezeu. Ieremia vorbise deja despre acel timp si despre eliberare in capitolul 30.7. Si ne vorbeste, de asemenea, si Domnul (Matei 24), atragandu-le atentia ucenicilor asupra uraciunii pustiirii, despre care este vorba in acest capitol si aratand clar ca vorbea despre Ierusalim si de iudeii din zilele din urma, cand Iudeii vor fi eliberati. Ne arata, de asemenea, cum cei credinciosi vor scapa in timpul necazului. Aceste pasaje luate impreuna pot fi intelese mai usor. Cel de-al doilea verset se extinde dincolo de tara lui Israel, care, pana aici, a fost scena profetiei, dar starea celor despre care vorbeste versetul este prezentata in asa fel incat nu pot fi recunoscute tarile in care ei sunt risipiti. Multi din neamul lui Israel se vor trezi din lunga lor umilinta, unii pentru viata eterna, iar altii pentru rusinea eterna. Cei intelepti vor straluci in splendoare – aceia care au invatat multimile dreptatea vor straluci ca stelele; (comparati ostirea cerurilor cu stelele – cap. 8). Dumnezeu ii va imbraca in stralucirea favorii sale pe cei care vor fi credinciosi in acel timp de razvratire si necaz.

Apoi, unul dintre mesagerii lui Dumnezeu l-a intrebat pe cel care statea pe rau cat timp urma sa mai treaca pana la implinirea acelor minuni (adica a necazului) prin interventia lui Dumnezeu in favoarea lui Israel. Raspunsul a fost ca vor fi trei ani si jumatate sau o mie dousasutesaizeci de zile, si ca, dupa ce Dumnezeu va pune capat risipirii poporului sfant, toate lucrurile se vor termina. Daniel a dorit descoperiri mai complete cu privire la sfarsit, dar, pana in vremea sfarsitului, profetia ramane pecetluita. Mai multi vor fi curatiti, incercati si albiti, iar cei rai vor lucra cu rautate. Vai! este de asteptat ca nici unul din cei rai nu va intelege, dar cei intelepti vor intelege, adica acei “maschilim” despre care ne-a vorbit Duhul.

Din momentul cand jertfa necurmata va fi intrerupta si va fi asezata uraciunea care pustieste vor trece o mie doua sute saizeci de zile, apoi, pentru cel care asteapta implinirea a o mie trei sute treizeci si cinci de zile, va veni binecuvantarea deplina. Daniel insusi va avea parte de acel timp glorios.

Este de remarcat faptul ca Daniel nu zugraveste deloc timpul care urmeaza celui al natiunilor. El prezinta istoria acestor monarhii care ii asupresc pe iudei si ii vor seduce in zilele din urma, apoi eliberarea poporului, lucrurile oprindu-se aici: el este profetul timpurilor natiunilor si pana la eliberare.

Este posibil ca, pentru a avea o intelegere completa a subiectului, cititorul sa se gandeasca sa combine actiunea instrumentelor pe care ni le prezinta profetia lui Daniel ca lucrand in tara lui Israel in zilele din urma si sa le identifice, daca se poate, cu instrumentele numite de alti profeti. Dar aceasta ar insemna construirea unui sistem de profetii si nu explicarea lui Daniel. Duhul lui Dumnezeu nu face asa prin acest profet, asa ca ma limitez la a-l studia indicand doar cateva puncte comune.

Capitolul 7 ne prezinta caracterul imperiului roman, mai ales sub ultima lui capetenie, la finalul istoriei puterii natiunilor. Capitolul 8 (desi deseori am considerat ca imparatul care ne este prezentat ar putea fi instrumentul imperiului occidental in tara lui Israel) mi se pare, cantarind bine ceea ce ni se spune, ca da cornului un caracter deosebit de cel pe care-l prezinta, prin faptele ei, puterea occidentala, fie prin cornul cel mic, fie printr-un instrument local. Este o putere orientala care se ridica din unul din cele patru regate in care a fost impartit imperiul lui Alexandru. El isi trage totusi forta din altul. Este o putere deosebita, care actioneaza in Siria. In capitolul 9 il vedem pe cel care lucreaza in mijlocul iudeilor, la Ierusalim, s-ar parea ca in relatie cu imperiul roman, indiferent care va fi instrumentul folosit de acea putere. Poate ca acel instrument este imparatul din capitolul 11, care este intre imparatul din sud si cel din nord. Este foarte posibil ca acel corn mic din capitolul 7 sa actioneze el insusi. Totusi exista o putere care depinde de corn si actioneaza, cel putin sub aspect religios, asupra iudeilor, pe care-i antreneaza in apostazie – un personaj care nu vine in numele lui insusi si care nu se preocupa deloc cu Dumnezeul parintilor lui.

Imparatul din capitolul 11 domneste in Iudeea, dispretuind religia parintilor lui si lucrand fara frau sub aspect moral, instaurand idolatria si impartind pamanturi favoritilor lui. Imparatul din sud si cel din nord sunt, respectiv, Egiptul si Asiria din zilele de la urma, care il ataca pe imparatul care s-a intronat in tara sfanta. Presupun ca imparatul corespunde celei de-a doua fiare din Apocalipsa, sub un anumit aspect, dupa cum primei fiare ii corespunde cornul mic din capitolul 7.