Şi împăratul va face după voia sa şi se va înălţa şi se va mări mai presus de orice dumnezeu şi va rosti lucruri uimitoare împotriva Dumnezeului dumnezeilor; şi va reuşi, până când se va împlini mânia; pentru că ce este hotărât se va face. Şi nu va ţine seama de dumnezeii părinţilor săi, nici de dorinţa femeilor, nici nu va ţine seama de vreun dumnezeu; pentru că se va înălţa pe sine mai presus de toţi. Daniel 11.36,37

Descrierea celei mai lungi dintre profeţiile date lui Daniel începe în capitolul 10 şi continuă pe parcursul capitolului 11 şi al unei părţi a capitolului 12. Mare parte a ei s-a împlinit deja, în timpul ultimei perioade a Imperiului Medo-Persan şi în timpul perioadei Imperiului Grec. Dar, începând cu versetele de mai sus, traversăm veacurile până la o zi în viitor, la perioada teribilă a Necazului celui Mare, care ajunge în prim-plan după Răpirea Adunării.

Din păcate, istoria împărăţiilor naţiunilor, începând cu cele menţionate în cartea Daniel şi în alte cărţi ale Vechiului Testament din perioada captivităţii sau de după aceasta, este încărcată cu descrieri ale unor conducători cărora Dumnezeu le-a încredinţat puterea, dar care au abuzat de această putere pentru a se înălţa pe ei înşişi. Încă din Geneza, capitolul 3, Satan l-a înşelat pe om să urmeze propriul lui exemplu rău, de a dori să fie ca Dumnezeu sau să ia locul lui Dumnezeu. Astfel de abuzuri faţă de puterea dată de Dumnezeu sunt foarte evidente chiar şi în lumea de astăzi.

Împăratul răzvrătit despre care citim în pasajul de astăzi este menţionat sub diferite nume în Noul Testament. El este Antihristul din 1 Ioan 2, Omul Fărădelegii, Fiul Pierzării şi Cel Fărădelege din 2 Tesaloniceni 2, Fiara care iese din pământ din Apocalipsa 13, şi Falsul Profet din Apocalipsa 16, 19 şi 20. În caracterul său, el este exact opusul Domnului nostru Isus, care îl va arunca pe acest om nelegiuit de viu în iad, într-o zi care va veni curând.