Lucrarea Domnului și banii

Gânduri despre lucrarea Domnului

Expresia „lucrarea Domnului“ apare numai de două ori în Noul Testament:

„De aceea, fraţii mei preaiubiţi, fiţi tari, neclintiţi, prisosind întotdeauna în lucrarea Domnului, ştiind că osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul“ (1 Cor. 15.58).

„Dar, dacă va veni Timotei, vedeţi să fie fără frică între voi, pentru că el lucrează lucrarea Domnului, ca şi mine“ (1 Cor. 16:10).

Aceste două pasaje arată clar, pe de-o parte, că orice credincios se cuvine să fie angajat în lucrarea Domnului și, pe de altă parte, că Domnul folosește lucrători ca Pavel și ca Timotei pentru lucrări deosebite. Domnul este acela care trasează sarcinile, El fiind Domnul secerișului. Și astăzi este valabil ceea ce El le-a spus odată ucenicilor:

„Secerişul, în adevăr, este mare, dar lucrătorii sunt puţini; rugaţi deci pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Său“ (Luc. 10:2).

Dar, din aceasta nu trebuie să ne obișnuim cu gândul că lucrarea Domnului se desfășoară doar într-un câmp misionar dintr-o țară îndepărtată. Lucrarea lui are loc oriunde sunt oameni. Aceasta înseamnă că orice creștin este îndemnat să-I ceară să scoată lucrători pentru secerișul Lui și să fie activ în lucrarea Lui.

Principalele domenii ale lucrării Domnului sunt evanghelizarea sufletelor pierdute și slujirea în mijlocul celor care sunt ai Domnului.

După prezentarea acestor aspecte introductive, ne vom limita la aspectele financiare ale lucrării Domnului. Această lucrare este mare și răspândită în toată lumea și cere sprijin financiar. Așa era situația și în zilele primilor creștini: văduvele de la Ierusalim aveau nevoie de ajutor (Fapt. 6:1). Mai târziu, credincioșii din Iudeea, care era în suferință, aveau nevoie de ajutor material (v. 1 Cor. 16:3). Erau și slujitori ai Domnului angajați tot timpul în lucrarea Domnului (Fapt. 13:2), care depindeau de ajutoare materiale. Și astăzi avem un mare număr de nevoi deosebite și care variază și în timp, după cum evoluează situațiile în fiecare loc. Lucrarea evangheliei costă bani, dar această slubă trebuie să fie oferită gratuit celor care o aud deoarece în Isus Hristos mântuirea este fără plată pentru toți oamenii.

Sprijinul material pentru lucrătorii Domnului

Cuvântul lui Dumnezeu ne dă o învățătură importantă în această privință. Domnul Isus a stabilit principiul:

„… vrednic este lucrătorul de plata lui“ (Luc. 10:7)

În 1 Corinteni 9, apostolul dezvoltă acest subiect. În versetul 14, el explică: „Tot aşa a rânduit şi Domnul celor care vestesc Evanghelia: să trăiască din Evanghelie“. El personal a renunțat la acest drept față de cei din Corint deoarece dorea ca evanghelia să fie gratuită și nu dorea să îi împovăreze pe corinteni (v. 18; Fapte. 18:1-3; 2 Cor. 11:9). Dar, în același timp, el a primit ajutor material de la credincioșii de la Filipi. Și astăzi este valabil același principiu pentru slujitorii care sunt angajați complet în lucrarea Domnului: ei au dreptul de a primi sprijin financiar. Cu toate acestea, în anumite situații ei vor renunța la acest dreptpentru ca lucrarea să poată înainte și pentru binele credincioșilor.

Punctul de vedere al celui care dă ajutor

În capitolul despre dăruire am văzut că, în afară de dăruirea directă, Domnul a rânduit să se facă în adunarea locală colecte ca mijloc pentru a da pentru creștinii care sunt în nevoie și pentru slujitorii Domnului (v. 1 Cor. 16:1-3, Evr. 13:16). Din aceasta rezultă un gând important: noi sprijinim financiar lucrarea Domnului aducând săptămânal darurile noastre și așteptând ca El să dea îndrumări cum să fie folosite acele fonduri.

În 2 Corinteni 8 și 9, apostolul Pavel le dă credincioșilor din Corint câteva indicații cu privire la sprijinul financiar acordat pentru lucrarea Domnului. Acestea sunt valabile și în zilele noastre.

Generozitatea

În primul rând el descrie generozitatea creștinilor din Macedonia, pe care îi dă ca exemplu (2 Cor. 8:1-4). Acei credincioși erau săraci și sufereau multe greutăți. Cu toate acestea, ei au „cerut cu stăruință“ să aibă parte de harul de a fi în comuniune în slujirea pentru sfinți, dorind să li se permită să contribuie cu un ajutor financiar. Ei au dat de bunăvoie, după puterile lor și chiar peste puterile lor pentru a susține financiar lucrarea Domnului. Care era cheia pentru generozitatea lor? „întâi s-au dat pe ei înşişi Domnului şi nouă, prin voia lui Dumnezeu“ (v. 5). Suntem noi atât de generoși?

Un stimulent pentru alții

Exemplul credincioșilor din Macedonia era un stimulent pentru corinteni ca și ei să „prisosească în acest har“ (v. 7). Aceasta înseamnă că este un har că noi putem sprijini lucrarea Domnului cu averea noastră și că ar trebui să „prisosim“ în această privință. Pavel le putea spune corintenilor: „râvna voastră i-a însuflețit pe cei mai mulți“ (2 Cor. 9:2). Și noi avem ca model harul „harul Domnului nostru Isus Hristos, că El, bogat fiind, S-a făcut sărac pentru voi, ca, prin sărăcia Lui, voi să fiţi îmbogăţiţi“ (2 Cor. 8:9). Nu constituie acest fapt un îndemn pentru noi toți?

Nu numai dorind, ci și făcând

Unii creștini văd și aud despre multe nevoi în lucrarea Domnului și doresc să dea ceva. În această privință ei sunt asemenea corintenilor, care au pregătit sprijinul pentru lucrare. Dar apostolul i-a încurajat să aibă nu numai voința ci și să înfăptuiască (v. 1 Cor. 8:11). În 2 Corinteni 9:7, Pavel spune răspicat: „fiecare să dea după cum s-a hotărât în inimă, nu cu părere de rău sau de nevoie, pentru că «Dumnezeu îl iubeşte pe acela care dă bucuros»“. Începutul trebuie să fie o inimă plină de bunăvoință, după care trebuie să urmeze mâini generoase, care să sprijine lucrarea.

Sprijinul reciproc

Mulți oameni din țările dezvoltate sunt foarte avuți, adică au mult mai mult decât ceea ce le este necesar pentru a trăi. În 2 Corinteni 8:14, apostolul explică faptul că abundența unor creștin se cuvine să compenseze lipsa de care suferă alții. Dacă situațiile se schimbă, rolurile se pot inversa. Domnul a rânduit acest ajutor reciproc „încât să fie potrivire“. Nu este vorba de o egalitate în felul gândirii comuniste, ci numai că Dumnezeu dorește să-i folosească pe aceia care au mai mult pentru a-i ajuta pe cei care au mai puțin.

Rodul produs de Dumnezeu

În Filipeni 4:17 vedem alt aspect: „Nu că eu caut darul, ci caut rodul care prisoseşte în folosul vostru“. Filipenii îl sprijiniseră pe Pavel oferind un dar material și el, în mod sincer, mulțumea pentru aceasta, dar și recunoștea rodul pe care îl produsese Dumnezeu la ei: ceea ce îi dăduseră filipenii apostolului era o jertfă de un miros plăcut, primită de Domnul (v. 18).

Punctul de vedere al celui care primește

Nu este ușor să fii susținut material. Aceasta este valabil atât pentru credincioșii care sunt în nevoie cât și pentru slujitorii Domnului. Dar dacă reținerea noastră în a primi ajutorul material provine dintr-o falsă modestie, aceasta poate duce la o atitudine de mândrie și independență. Acesta este un pericol deosebit pentru cei angajați în lucrarea Domnului, așa că dorim să subliniem câteva lucruri la care se cuvine să se gândească cei care primesc ajutor material.

Încrederea și dependența

Creștinul care este angajat tot timpul în lucrarea Domnului este „vrednic de plata lui…“ (Luc. 10:7). Indiferent sub ce formă ar fi el să fie susținut material, el trebuie să aștepte exclusiv de la Domnul pentru a primi acest ajutor. El nu este chemat să se bazeze pe o instituție sau organizație ci să fie complet dependent numai de Domnul, care i-a încredințat lucrarea și să se încreadă în El pentru nevoile materiale. Domnul are multe metode de a-i sprijini financiar pe lucrătorii Săi, fie prin intermediul adunărilor, fie prin creștini în mod individual sau prin membri ai familiilor celor cărora le slujesc. Un aspect important al slujirii este ca slujitorul să se încreadă deplin în „angajatorul“ lui, care este Domnul:

„Dar tu, suflete al meu, odihneşte-te în pace în Dumnezeu, pentru că de la El vine ce aştept“ (Ps. 62:5).

Mulțumirea exprimată

Dumnezeu este glorificat atât prin generozitatea dăruitorului cât și prin mulțumirea celui care primește (v. 2 Cor. 9:11-13). Slujitorul care a primit un dar material Îi mulțumește întâi lui Dumnezeu, de la care așteaptă orice lucru. În Filipeni 4:10-20 vedem cu Pavel primește darul și este mulțumitor. Cu toate că nu-și exprimă mulțumirea în multe cuvinte, totuși el se arată mulțumitor.

Bucuria și mulțumirea lăuntrică

Pasajul din Filipeni 4 mai prezintă două aspecte. Apostolul s-a bucurat mult pentru darul primit de la creștinii din Filipi (v. 10), dar, în același timp, a mărturisit și despre mulțumirea sa lăuntrică: „eu am învăţat, în împrejurările în care sunt, să fiu mulţumit“. S-a bucurat de iubirea și de generozitatea filipenilor, dar a arătat că se învățase să fie mulțumit indiferent de împrejurări. Fie că era sătul sau flămând, în belșug sau suferind lipsuri, el privea la Hrisots, de la care aștepta toate lucrurile: „am putere pentru toate în Hristos, care mă întărește“ (v. 13).

Gestionarea darurilor financiare

Darurile materiale pe care le oferim Domnului în fiecare duminică trebuie să fie gestionate după voia Domnului. Potrivit cu Fapte 6:1-6 și 1 Timotei 3:8-13, adunarea locală numește credincioși fideli pentru a se ocupa cu aceasta. Nu oricine este potrivit pentru această slujbă. În Fapte 6 au fost aleși bărbați care aveau o mărturie bună și erau plini de Duhul Sfânt. 1 Timotei 3 identifică mai multe calități pe care trebuie să le aibă asemenea slujitori.

Aceste sarcini încep cu numărarea colectei. Este voia lui Dumnezeu ca totul să fie confirmat de doi sau mai mulți martori (v. Deut. 19:15. 2 Cor. 13:1). De aceea, colecta trebuie să fie numărată de doi frați împreună, care au responsabilitatea de a prezenta un raport adunării.

În 1 Corinteni 16:3, apostolul vorbește despre trimiterea darului, pasaj din care este clar că adunarea hotărăște cine este cel mai potrivit pentru această lucrare. În acea vreme, frații care aveau această sarcină trebuiau să transporte banii până la destinație. În zilele noastre, darul este de obicei trimis prin poștă sau transferat prin sistemul bancar. Cu toate acestea, rămâne valabil principiul biblic: după cum nici în zilele de început ale bisericii de trimiterea darurilor nu se ocupa o singură persoană, și astăzi distribuirea colectelor nu trebuie lăsată în seama unei singure persoane.

În Romani 15 primim câteva instrucțiuni în legătură cu distribuirea darurilor financiare pentru lucrarea Domnului în străinătate. Apostolul spunea: „Dar acum mă duc la Ierusalim, slujind sfinţilor; pentru că Macedonia şi Ahaia au binevoit să facă o contribuţie pentru cei săraci dintre sfinţii care sunt în Ierusalim“ (Rom. 15:25-26).

Din 2 Corinteni 8 știm că Pavel era însoțit în această slujbă de doi frați: „Şi am trimis împreună cu el pe fratele, a cărui laudă în Evanghelie este prin toate adunările; şi nu numai atât, dar a fost şi ales de adunări ca însoţitor al nostru cu harul acesta, administrat de noi spre gloria Domnului Însuşi, şi ca mărturie a bunăvoinţei noastre, evitând ca cineva să ne învinuiască în acest belşug administrat de noi“ (v. 18-20).

Vedem că Pavel, Tit și tovarășul lor de drum au adus la Ierusalim darul care le fusese încredințat de adunările din Macedonia și Ahaia. Așa este perfect biblic: câțiva frați să administreze ajutorul financiar dat pentru lucrarea în străinătate de adunările dintr-o anumită regiune sau țară. Dar, după cum arată exemplul lui Pavel și al tovarășilor săi de drum, este necesar ca, prin purtarea lor, acești frați să se fi dovedit vrednici de încrederea adunărilor din care provin. Ei trebuie să se bucure și de încrederea noastră (v. 24).

Acești frați iau asupra lor lucrarea administrativă de a gestiona darurile pentru străinătate și de a fi în legătură cu slujitorii Domnului din acel loc unde merg. Pe deasupra, ei au responsabilitatea de a cerceta situația de acolo pentru a avea o imagine cât mai reală a nevoilor materiale din acele locuri. Ei nu vor exercita control asupra slujitorilor Domnului, ci vor îi ajuta pe cei care dau darurile în livrarea acestora. Dar cel mai important aspect este că ei trebuie să ceară de la Domnul călăuzire pentru administrarea fondurilor care le-au fost încredințate. Cum lucrarea nu este ușoară și cere multă înțelepciune, ei trebuie să mulțumească pentru tot sprijinul în rugăciune pe care îl primesc, pentru ca Domnul să fie glorificat și lucrarea Lui să înainteze prin slujirea lor.

Este de reținut că toate acestea implică și exerciții spirituale ale credincioșilor sau adunărilor care dau daruri pentru finanțarea lucrării Domnului.