Coloseni 4.5,6

Purtarea faţă de cei de afară, cu har şi adevăr

În versetul 5 cei care nu s-au întors la Dumnezeu sunt numiţi ca fiind „cei de afară”. Unii sunt în colectivitate creştină şi alţii în afara ei; şi este important lucru să fim corecţi în relaţiile noastre cu cei de afară. Suntem într-un loc de mărturie faţă de ei. mai întâi, purtarea noastră faţă de ei trebuie să fie caracterizată de înţelepciune. Aceasta fiind o realitate, putem fi siguri că avem ocazii de a mărturisi prin ceea ce suntem de „a răscumpăra timpul”, folosind orice ocazie, ţinând seama de felul cum se prezintă ei înşişi.Este un lucru, totuşi, de a prinde o ocazie, şi altul de a folosi bine această ocazie. Cuvintele spuse în mod nepotrivit sunt deseori mai mult de regretat decât faptul de a nu spune nimic. Cuvintele noastre trebuie să fie întotdeauna cu har. Niciodată să nu coborâm la observaţii critice, sau pline de amărăciune, sau ironice. Dar şi de altă parte, cuvintele noastre, în timp ce sunt pline de har, să nu aibă ca scop doar să fie pe placul oamenilor. Ele trebuie însoţite de cea ce reprezintă sarea – o calitate a adevărului. Harul şi adevărul se aflau în Domnul nostru şi ele trebuie să se arate şi în cei care sunt ai Săi şi chiar să le caracterizeze cuvintele.Standardul dat aici este foarte înalt. Dacă nu ajungem la el, să nu-l coborâm în gândurile noastre. să-l menţinem în toată înălţimea lui aşa cum este arăta în Hristos şi să stăruim în a ne îndrepta spre el.