(versetul 17) Pavel nu uită persoanele cărora un avertisment le poate fi salvator, având în vedere locul pe care ele îl ocupă. Arhip este numit în Epistola către Filimon, ca fiind tovarăş de luptă al apostolului. El era deci de asemenea slujitor în lucrarea Domnului. Ca atare el primise de la Domnul un serviciu special (nu ştim ce) care cerea atenţia, grija sa. El trebuia să ia seama ca să-1 împlinească în credincioşie. Slujbele sunt variate. Stăpânul dispune cum binevoieşte El de slujitorii Săi. Orice le dă de făcut, ei trebuie „să împlinească" cu seriozitate şi devotament. Pentru ce acest avertisment solemn dat lui Arhip? Solemn, căci se află într-o scrisoare adresată adunării întregi. Lăsa el poate de dorit în slujba sa, sau fiind la începutul acestei slujbe, el avea nevoie să simtă toată răspunderea sa înaintea adunării? Şi într-unui şi în celălalt caz, vedem aici un cuvânt al lui Pavel dres cu sare şi bun de cugetat pentru toţi aceia care, ca şi Arhip, au primit o slujbă în Domnul. „...Ce se cere de la administratori este ca fiecare să fie găsit credincios..." (1 Corinteni 4.2).