(versetele 15 şi 16) La aceste salutări, Pavel adaugă pe ale sale pentru fraţii care erau la Laodiceea, cetate aşezată la circa treizeci si cinci de kilometri de Colose, şi fără îndoială în legături strânse cu aceasta din urmă. Pavel salută în special pe un anume Nimfa, la care se strângea o adunare, după cum la Colose era una la Filimon (Filimon 1,2), la Roma, la Priscila şi Aquila (Romani 16.3-5), care avuseseră deja adunare la ei acasă în Corint (1 Corinteni 16.19). Nu se cunoşteau, în acea vreme, templele splendide şi vastele catedrale cu bogatele lor ornamente. Orice mădular al adunării era fericit să aibă un local unde adunarea să se poată strânge. Apoi apostolul dă porunca de a fi comunicată epistola pe care el o scria Colosenilor, după ce ei o vor fi citit-o, adunării celor din Laodiceea. Din partea lor, Colosenii trebuiau să citească pe aceea care le va veni din Laodiceea. Nu pare că ar fi fost o scrisoare special adresată adunării Laodiceenilor. într-adevăr, dacă Pavel le-ar fi scris direct, pentru ce le-ar fi transmis salutări în epistola Colosenilor? Expresia de asemenea „care va veni din Laodiceea" nu înseamnă că ar fi fost o scrisoare specială pentru această adunare. Poate era aceea către Efeseni care, cum am remarcat în altă parte, are un caracter general. Orice ar fi, se vede că scrisorile apostolului, aceste învăţături pe care Duhul lui Dumnezeu le dădea prin Pavel sfinţilor, circulau în adunări, chiar acolo unde el nu era cunoscut la faţă (2.1).

Putem să remarcăm iarăşi în treacăt că adunarea din Laodiceea n-a ştiut să profite de îndemnurile apostolului de a găsi în Hristos singura lor comoară, de a se alipi de El ca morţi împreună cu El, înviaţi cu El, având în El singur viaţa lor şi, prin urmare, de a nu umbla după lucrurile pământeşti. Ştim că Laodiceea a ajuns să se găsească bogată prin ea însăşi, prin ceea ce ea dobândise şi a nu avea pentru Hristos decât o stare căldicică, care a expuso să fie vărsată din gura Domnului (Apocalipsa 3.14). Abundenţa de cunoştinţă religioasă nu este de ajuns, ea este chiar o mare primejdie dacă mintea (inteligenţa) singură este în joc. Hristos vrea inima şi o vrea în întregime.