Coloseni 3:8-10

Dezbrăcarea de faptele păcătoase (3.8,9)Dar pe lângă acestea sunt alte lucruri menţionate în versetele 8 şi 9. Acum nu mai este „omorâţi” ca în versetul 5, ci este cuvântul „a dezbrăca”. Altădată trăiam înfăşuraţi în astfel de lucruri ca într-o îmbrăcăminte. Când ne priveau oamenii, pe acestea le vedeau. Dar trebuie să nu mai fie văzute. Nu trebuie să se mai vadă îmbrăcămintea urâtă care ne caracteriza altădată. Avem de îmbrăcat alte veşminte pe care le vom vedea în versetul 12.Observăm cât de mult lucrurile acestea menţionate în versetele 8 şi 9 au de a face cu limba, şi prin urmare cu inima noastră care se exprimă prin ea. Păcatele cu gura sunt mult obişnuite chiar şi printre creştini. Toţi cunoaştem felul cuvintelor provocate de supărare, mânie şi răutate. Poate un credincios adevărat să defăimeze, să blasfemieze? Destul de greu, totuşi se poate să aluneci într-o vorbire despre Dumnezeu şi despre lucrurile divine într-un fel uşuratic, fără respectul cuvenit. De asemenea cât de uşor este să rosteşti cuvinte neplăcute, chiar dacă nu ajungi la unele josnice. Dar despre minciună?Încă se mai pot găsi unii ca Anania şi Safira. Şi am putea merge mai departe şi am afirma că fiecare dintre noi care are o conştiinţă sensibilă ştie foarte bine că nu este lucru uşor să rămâi neclintit în adevăr în tot ce rostim.

Dezbrăcarea de omul vechi şi îmbrăcarea cu omul nou, fapt împlinit la întoarcerea la Dumnezeu (3.9,10)Totuşi adevărul acesta este ca o obligaţie a noastră pentru că ne-am dezbrăcat de omul cel vechi şi ne-am îmbrăcat cu cel nou. Aceasta am făcut-o când ne-am întors la Dumnezeu, şi îndemnurile de a dezbrăca şi a îmbrăca din versetele 8 şi 12 se bazează pe acest fapt. Schimbarea care a avut loc atunci ne-a învăţat să judecăm şi să condamnăm şi să refuzăm felul de a fi al omului vechi şi caracterul lui, şi să ne îmbrăcăm cu omul cel nou care este creaţie a lui Dumnezeu şi participă la caracterul Lui. Nu spunem niciodată că am înţeles faptul acesta şi l-am realizat în clipa întoarcerii noastre la Dumnezeu. Dar spunem, în lumina Scripturii, că aceasta a avut loc în acel timp al întoarcerii noastre, şi că este important timpul când l-am înţeles şi l-am realizat.