(versetul 4) Dar această viaţă nu este destinată să fie mereu ascunsă. Hristos, acum ascuns în cer, trebuie într-o zi să fie arătat lumii; El va apare în strălucirea slavei Sale, a slavei cu care Tatăl L-a încununat, înconjurat de slava oştilor cereşti (Luca 9.26). Şi atunci noi care acum suntem deja înviaţi cu El, noi care îl avem drept viaţa noastră, vom fi arătaţi împreună cu El în slavă: „Slava pe care Tu Mi-ai dat-o, Eu le-am dat-o lor" (loan 17.22). Şi lumea, văzându-ne în această slavă a lui Dumnezeu, va înţelege pentru ce noi umblam ca nefiind de pe pământ. Lumea va şti unde era viaţa noastră şi care erau motivele despărţirii noastre de ea. Slava care este sfera proprie a acestei vieţi veşnice pe care o avem în Hristos, va fi aceea în care noi vom apărea cu El.