(versetul 3) Avem în acest verset marele motiv pentru a renunţa la lucrurile care sunt pe pământ şi a ne alipi de acelea care sunt sus; căci „noi am murit" pentru această viaţă a firii păcătoase de care se lega vinovăţia noastră şi condamnarea noastră, pentru că era viaţa în care stăpânea păcatul şi puterea duşmanului. Dar pentru credinţă, ca şi înaintea lui Dumnezeu, noi suntem morţi fată de acea viaţă, morţi în virtutea faptului că Hristos a murit pentru noi. Dar a doua parte a motivului despre care vorbim este că noi avem o altă viaţă, viata lui Hristos Insusi.

Insă această viată este acolo unde este El: „ascunsă cu Hristos în Dumnezeu." Este deci o viată duhovnicească, cerească, nepieritoare, viaţa lui Hristos, trăsături care o separă lămurit şi cu desăvârşire de lucrurile de pe pământ. Obiectele acestei vieţi trebuie neapărat să corespundă naturii sale, şi nu pot astfel să fie decât lucrurile care sunt sus. Hristos, după ce a săvârşit lucrarea Sa, a dispărut din lume: „Lumea nu Mă va mai vedea" spune El (loan 14.19). El a fost glorificat în Dumnezeu. El a intrat în această slavă divină ca Omul care a împlinit planurile lui Dumnezeu, şi El rămâne acolo ascuns de ochii lumii până în ziua arătării Sale slăvite. Iar viaţa pe care noi o avem şi care este Hristos Insusi, este ascunsă chiar în locul unde este El. Ea este a noastră — Hristos viata voastră — si noi o avem pe acest pământ, dar prin ea, noi suntem legaţi de cer, de Dumnezeu însuşi. Cât de fără valoare apar lucrurile de pe pământ în comparaţie cu această viaţă ascunsă cu Hristos în Dumnezeu! Şi noi ne bucurăm de ea, ne bucurăm de obiectele cereşti si divine ale acestei vieţi — Dumnezeu si Hristos. Cu ce bucurie, cu ce pace, cu ce fericire este umplut sufletul care este conştient de viaţa pe care o are în Hristos! El este transportat de bucurie prin contemplarea lucrurilor care sunt sus. Dar ca şi Hristos, viaţa noastră este ascunsă. Lumea nu poate să o cunoască. Lumea nu ne cunoaşte, cum nu L-a cunoscut nici pe Hristos (1 loan 3.1). Ea nu poate să înţeleagă motivele şi resortul care ne fac să acţionăm, când umblăm ca morţi si înviaţi cu Hristos. Pentru lume este o nebunie, aşa cum Festus spunea lui Pavel: „Pavele, eşti nebun" (Faptele Apostolilor 26.24). Dar noi ne bucurăm de această viaţă ascunsă, hrănindu-ne cu „mana ascunsă", cu Hristos însuşi (Apocalipsa 2.17), şi puţin ne pasă ce va gândi lumea.