Coloseni 3:18-4:6

Capitolul 3.10,11 ştergea toate diferenţele dintre creaturile lui Dumnezeu, pentru a nu menţine decât distincţia fundamentală dintre omul cel vechi şi omul cel nou (comp. cu Galateni 3.27,28). Aici însă creştinul, în care coexistă cele două firi, este examinat în relaţiile sale cu alţii şi în acelaşi timp cu Dumnezeu. Spre deosebire de restul epistolei, unde avem de-a face cu Hristos („Viaţa noastră“), aici El este numit Domnul, pentru a sublinia drepturile Sale şi autoritatea Sa. Copii, femei, soţi, slujbaşi sau stăpâni, fiecare, la locul său şi în felul său, slujeşte „Domnului Hristos“. Iar „faţă de cei de afară“ (v. 5), care trebuie să fie atitudinea noastră? În primul rând o umblare înţeleaptă, ilustrând adevărul! Apoi un limbaj plin de har şi de fermitate, potrivit situaţiei şi stării fiecăruia! De asemenea, rugăciuni (v. 3)! Pavel le solicită pentru el însuşi. Şi remarcăm că nu uşa închisorii doreşte el să o vadă deschisă, ci uşa evangheliei.Aceste versete corespund celor din Efeseni 5.22–6.9. «În aceste două pasaje este foarte frumos de văzut în ce fel doctrina divină pătrunde în toate detaliile vieţii şi răspândeşte parfumul perfecţiunii sale peste toate relaţiile.»