(versetul 17) „Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, mulţumind prin El lui Dumnezeu Tatăl."

Hristos este în aşa măsură viaţa creştinului, scopul şi obiectul inimii sale, încât nici un lucru, mic sau mare, nu se face fără El. Totul se face în prezenţa Sa şi în Numele Său şi aceasta imprimă vieţii creştine adevăratul său caracter. împlinind chiar ceea ce poate să pară lucruri obişnuite, chiar a mânca şi a bea, inima este preocupată de El. Totul se spune şi se face în Numele Său. Oh! ce ocrotire, dacă faptul acesta este realizat, pentru a nu cădea în nici un exces, pentru ca totul să fie spre slava Sa! Facem noi aşa? Poartă viaţa noastră astfel pecetea lui Hristos? Şi este un mare privilegiu şi o slavă să desfăşurăm astfel în totul şi pretutindeni steagul lui Hristos. Dacă noi nu facem astfel, dacă El nu este ţinta şi mobilul vieţii noastre, cum şi prin ce motiv acţionăm noi? Nu după firea păcătoasă şi pentru firea păcătoasă? Nu există altceva de mijloc: ori Hristos, ori firea păcătoasă. Să luăm seama la aceasta!

Faceţi totul în Numele Domnului Isus." Aceasta evident hotărăşte tot ce se poate face sau nu se poate face. Regula nu este deci: Există bine sau rău în cutare sau cutare lucru? ci: pot să asociez la acest lucru Numele Domnului Isus, adică pe Hristos însuşi? Există într-adevăr lucruri care ar putea să pară indiferente sau bune în ele însele, dar în care creştinul n-ar putea să intre în Numele Domnului Isus. Dar când viaţa este astfel reglată, prin faptul că Isus este obiectul şi scopul ei, El Cel sfânt şi Cel adevărat, când pricepem că El trăieşte în noi, astfel că totul se face în vederea Lui, atunci de asemenea, în conştiinţa aprobării Sale şi bucuria prezenţei Sale, aducem „mulţumiri prin El lui Dumnezeu Tatăl", pentru că nimic nu stinghereşte legătura noastră cu acest Dumnezeu, Tatăl nostru, la care noi am fost aduşi.

Aceste mulţumiri faţă de Dumnezeu Tatăl, prin iubirea căruia noi am fost eliberaţi şi primiţi şi introduşi în împărăţia Fiului dragostei Sale, aceste mulţumiri pentru viaţa lui Hristos care ne-a fost împărtăşită şi din care noi trăim în mijlocul împrejurărilor existenţei noastre pământeşti, aceste mulţumiri urcă la Dumnezeul nostru şi Tatăl, prin Isus, care I le prezintă cu tot parfumul delicat al Persoanei Sale adorabile. Ce viată este aceea a creştinului! Cu ce har este ea umplută!