(versetul 13) Aici avem alte două însuşiri ale vieţii lui Hristos în creştin: îngăduinţa şi iertarea reciprocă. îngăduinţa se referă la infirmităţile care rezultă din condiţia noastră actuală, ignoranţa, eroarea, de exemplu; la dificultăţile de caracter, la divergenţele de vederi, la anumite deosebiri de obiceiuri etc. în toate aceste privinţe, noi trebuie să-i suportăm pe ceilalţi, arătând un duh de răbdare, după cum Hristos a arătat atât de adesea faţă de ucenicii Săi; nu este vorba aici de răul moral. Pe acesta nu trebuie să-l îngăduim, ci să-l mustrăm. Dar se poate că unii s-au purtat rău faţă de noi şi ca astfel noi să avem real motiv de plângere; atunci trebuie să iertăm, să nu păstrăm nici un resentiment în inima noastră: Hristos nu ne-a iertat pe noi?