Coloseni 3:12-15

De purtat caracterul lui Hristos ca nişte aleşi, sfinţi şi preaiubiţi (3.12-15)În versetele 12-15 aflăm descris caracterul pe care avem să-l îmbrăcăm. Este în totul opusul lucrurilor acelora de care să ne dezbrăcăm potrivit versetelor 8 şi 9. Avem să dezbrăcăm caracteristicile omului vechi pentru că ne-am dezbrăcat de omul cel vechi. Avem să ne îmbrăcăm cu caracteristicile omului cel nou pentru că ne-am îmbrăcat cu omul cel nou. Ceea ce avem să fim depinde în întregime de ceea ce suntem. Suntem aleşi ai lui Dumnezeu – dacă suntem în adevăr credincioşi – sfinţi şi preaiubiţi ai lui Dumnezeu. Din acestea decurge ceea ce avem să fim. Harul întotdeauna lucrează în felul acesta – întâi ce suntem, apoi ceea ce trebuie să fim.În versetele acestea Hristos ne este prezentat. Avem să purtăm caracterul Lui. Dacă este un standard pentru iertare, avem s-o arătăm altora „aşa cum Hristos v-a iertat pe voi”. Pacea care trebuie să stăpânească în inimile noastre este „pacea lui Hristos”, pentru că aşa citim.În versetul 13 se vorbeşte despre „vreo plângere”. Am auzit noi vreodată de vreun creştin care are o plângere împotriva altuia? De ce este atmosfera deseori plină cu astfel de plângeri? Dificultatea ar fi să găseşti vreo colectivitate creştină fără ele! Vedem ce ni se porunceşte în legătură cu toate acestea – îngăduinţă şi iertare, şi acestea, după modelul lui Hristos Însuşi. De aceea avem nevoie de smerenie în gândirea noastră, de blândeţe şi de îndelungă răbdare, cum arată versetul 12, tot aşa de dragostea care ne este poruncită în versetul 14. Dragostea este legătura desăvârşirii, pentru că ea este însăşi natura lui Dumnezeu.

Pacea lui Hristos care stăpâneşte şi spiritul de mulţumire (3.15)Pacea lui Hristos este aceea despre care El a vorbit în camera de sus, în noaptea dinaintea patimilor Sale. „Vă dau pacea Mea”, a spus El. Este acea odihnă a inimii şi a minţii care rezultă din încredere perfectă în iubirea Tatălui şi din supunerea perfectă înaintea voii Tatălui. În capitolul acesta ni se reaminteşte că suntem chemaţi la pacea aceasta într-un singur trup. Prin urmare, pacea care stăpâneşte în inimile noastre ale tuturor, o atmosferă de pace cuprinde întregul trup. Cuvintele de încheiere ale acestui verset sunt semnificative: „şi fiţi mulţumitori”.Oamenii veacului acestuia sunt în mod special caracterizaţi de nemulţumire, cum citim în 2 Timotei 3.2. Ei nu văd mâna lui Dumnezeu într-un lucru sau în altul, şi dacă lucrurile le merg bine, ei spun: „Aşa mi-a fost norocul”. Este însă un privilegiu pentru noi să vedem mâna lui Dumnezeu în toate lucrurile şi umblând în temere de EL, să recunoaştem căile Sale cu un spirit de mulţumire.