(versetele 2 şi 3) Scopul luptei spirituale faţă de aceia pentru care Pavel avea o atât de mare grijă este arătat în aceste versete. „Pentru ca să li se încurajeze inimile, fiind uniţi în dragoste şi să capete bogăţiile siguranţei depline de înţelegere, ca să cunoască deplin taina Ivii Dumnezeu, adică pe Hristos, în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii si ale stiintei." Aici se arată trei lucruri care sunt obiectul luptei şi rugăciunilor lui Pavel pentru Coloseni.

Mai întâi, pentru ca ei să fie mângâiaţi, încurajaţi şi întăriţi potrivit cu tot înţelesul acestui cuvânt (vedeţi 1 Tesaloniceni 3.2 şi 2 Tesaloniceni 2.17).

În al doilea rând, apostolul voia ca ei să fie uniţi în dragoste. Nu doar în dragostea frăţească, în dragostea unora pentru ceilalţi, ci în ceea ce este izvorul oricărei adevărate iubiri şi care singur uneşte într-adevăr, adică iubirea lui Hristos, această iubire cunoscută într-o unire adevărată si conştientă cu Hristos, Capul Trupului, iubire care este legătura desăvârşirii (capitolul 3 versetul 4). Iubirea lui Hristos înfăptuită într-o vie unire cu El, de către toate mădularele Trupului, este ceea ce le uneşte prin harul şi puterea Sfântului Duh.

În sfârşit, în al treilea rând, apostolul se lupta în rugăciunile sale, pentru ca şi Colosenii să capete toate bogăţiile deplinei siguranţe de pricepere, pentru a cunoaşte „taina lui Dumnezeu." Creştinul are nevoie de pricepere pentru a cunoaşte plinătatea adevărului divin, al cărui centru este Hristos. Dar nu este vorba de priceperea firească, care se dedă la tot felul de raţionamente si de speculaţii asupra lucrurilor lui Dumnezeu, şi care astfel se rătăceşte. De priceperea luminată de Duhul Sfânt şi care este totdeauna unită cu dragostea are nevoie creştinul. „Cunoştinţa îngâmfă, dar dragostea zideşte", zice Pavel (1 Corinteni 8.1). „Să vă lumineze ochii inimii ca să pricepeţi" zice el în altă parte (Efeseni 1.18). Mai mult, apostolul doreşte pentru credincioşii din Colose „o deplină siguranţă de pricepere." Nu este vorba numai de a cunoaşte, ci de a avea siguranţa întreagă că ceea ce a sesizat prin pricepere şi cu inima este adevărul divin, şi aici este Hristos, astfel că nu se şovăie, că ar fi în situaţia de a se întreba dacă nu trebuie să caute altceva. Trebuie să fim din plin asiguraţi că Hristos şi ceea ce avem în El sunt într-adevăr deplinul şi întregul adevăr al lui Dumnezeu. Şi apostolul, pentru a exprima valoarea unei astfel de siguranţe, o prezintă prin aceste cuvinte: „TOATE BOGĂŢIILE." Ce comoară, în adevăr, pentru suflet, de a fi sesizat „taina lui Dumnezeu" şi de a fi din plin asigurat de acest lucru!

Astfel aceste trei lucruri sunt: încurajarea care întăreşte sufletul, dragostea în unirea cu Hristos care îl încălzeşte şi priceperea adevărului care îl luminează. Posesiunea acestor trei haruri te face capabil să te împotriveşti erorii care vrea să te zdruncine, tinde să te despartă de Hristos şi aruncă îndoiala, nesiguranţa şi tulburarea în inimă.

Aceste trei lucruri trebuiau să lucreze împreună ca să-i menţină pe Coloseni în cunoaşterea „tainei lui Dumnezeu." Ce este această taină? Nu este doar ceea ce a fost ascuns de veacuri şi de generaţii privind Biserica, compusă din credincioşi iudei şi neamuri puşi pe acelaşi picior de egalitate şi unită cu Hristos, Capul ei în cer. Este aceasta şi este mai mult. Această taină a lui Dumnezeu înseamnă slăvile Persoanei lui Hristos descoperite în primul capitol şi toată lucrarea răscumpărării cu consecinţele sale nemărginite. Şi de aceea apostolul adaugă: „In care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale cunoştinţei (sau ştiinţei)." Nu este vorba deloc aici de înţelepciunea omenească, care conduce purtarea noastră să fim prudenţi cu privire la ele: cunoştinţa, nici ea, nu este aceea a lucrurilor pe care duhul firesc al omului o dobândeşte prin facultăţile sale; înţelepciunea şi cunostinta se referă aici la lucrurile divine si au drept obiect gândurile lui Dumnezeu, una fiind priceperea adevărului lor şi a relaţiilor lor între ele, şi cealaltă priceperea pe care o ai, dar o pricepere spirituală care le face să fie înţelese şi preţuite.

Aceste două lucruri, „înţelepciune" şi „cunoştinţă" sunt adesea unite de apostolul Pavel (vedeţi capitolul 1.9; 1 Corinteni 12.8; Efeseni 1.17). Toate lucrurile la care se aplică adevărata înţelepciune şi adevărata ştiinţă sunt numite aici „comori", din cauza preţului lor nemărginit: Hristos fiind centrul lor. Tot ceea ce ar tinde la un alt tel decât El, sau care L-ar micşora, ar fi obiectul unei false înţelepciuni si al unei false stiinte.

Să observăm şi cuvântul „ascunse", ceea ce nu vrea să spună că omul nu poate să le cunoască şi să le posede. Duhul Sfânt le descoperă în Cuvânt. Dar omul natural, cu înţelepciunea sa trufaşă şi cu ştiinţa lui deşartă nu poate să le descopere (citiţi 1 Corinteni 2.6-8). Pentru el, aceste comori sunt ascunse, căci el nu-L vrea pe Hristos. „Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului", zice Domnul Isus, „pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor" (Matei 11.25). Dar acela care în umilinţă a învăţat să-L cunoască pe Dumnezeu în Hristos, pătrunde prin credinţă mereu mai mult în aceste comori de înţelepciune, de ştiinţă divină, de adevăr, de lumină, care strălucesc în acest centru divin — HRISTOS — şi pe măsură ce el intră aici, inima sa se încălzeşte şi el este pus la adăpost de deşartele căutări ale înţelepciunii şi ale ştiinţei umane. Acesta era scopul apostolului, al cărui gând se poate traduce astfel: „De ce mergeţi să căutaţi voi la toţi aceşti învăţători care pretind că vă duc la înălţimi mai mari decât acelea la care v-a condus creştinismul? In taina lui Dumnezeu pe care El a binevoit să v-o descopere în Hristos sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei. în El, în slăvită Sa Persoană, cu care harul Său v-a unit, voi aveţi totul."