(versetul 14) Un alt har ne este înfăţişat aici ca rezultat al morţii lui Hristos pe cruce: „A şters înscrisul care era împotriva noastră prin poruncile lui şi l-a luat din cale, pironindu-1 pe cruce." Un înscris este un act semnat de cineva şi care îl obliga la o plată. A nu-l onora, atrăgea după sine o pedeapsă. Acest înscris contra Iudeilor consta în poruncile legii (sau decrete) a căror călcare aducea moartea. Ori Israeliţii şi-au pus, pentru ca să zicem astfel, semnătura lor pe acest document, când au spus: „Vom face tot ceea ce Domnul a spus" (Exod 19.8). Atâta timp cât erau sub lege, ei erau obligaţi să asculte de aceste porunci. Dar învăţătorii iudaizanţi voiau să-i pună pe ceilalţi sub jugul care nu se putea purta (Faptele Apostolilor 15.1,10), sub acest înscris pe care omul nu-1 poate împlini (respecta) şi care astfel lasă cugetul apăsat sub o povară pe care eforturile omului nu pot să o dea la o parte. Aşa este cazul încă acum pentru multe suflete care sunt sincere, care vor prin fapte să-şi facă o poziţie înaintea lui Dumnezeu şi să se liniştească, dar care se văd totdeauna mult mai jos decât ceea ce poate satisface dreptatea lui Dumnezeu. Ei bine, aceste suflete să citească preţioasa declaraţie a apostolului, destinată a-i preveni pe Coloseni contra unei învăţături care căuta să-i pună sub această obligaţie (lege, înscris) a poruncilor Legii, declaraţie pe care noi putem să o luăm de asemenea pentru noi: Hristos a nimicit această obligaţie (acest înscris), pironind-o pe cruce. Obligaţia a fost ştearsă, anulată, nimicită, când Hristos a fost pironit pe cruce, acolo ea şi-a găsit sfârşitul şi creştinul este în întregime eliberat de ea. Viaţă, iertare, libertate, noi avem TOTUL în Hristos.