(versetul 1) Apostolul a vorbit într-un fel general despre lucrarea sa şi despre luptele pe care le ducea prin eficacitatea puterii lui Hristos care lucra în el, pentru ca să prezinte pe orice om desăvârşit în Hristos. Dar el voia ca sfinţii care nu-1 cunoşteau personal, care nu-i văzuseră faţa, să ştie de asemenea în chip deosebit viul interes pe care el li-l purta, şi cum inima lui îi îmbrăţişa ca şi pe ceilalţi. El numeşte în mod special şi adunarea din Colose şi pe aceea din Laodiceea, ca având o mare parte în sufletul său, în grija sa şi în rugăciunile sale, în lupta pe care el o ducea pentru adunări. Sfinţii, în aceste două localităţi, erau expuşi la mari pericole; ei riscau să înceteze de a preţui Persoana lui Hristos; noi putem să vedem într-adevăr din scrisoarea Domnului către îngerul Bisericii din Laodiceea că aceste îndemnuri de „a se ţine strâns de Capul" erau foarte necesare. Vai! Laodiceenii nu au tinut seamă de ceea ce le-a fost spus şi au ajuns să se creadă bogaţi fără Hristos (Apocalipsa 3.14-22). Apostolul, al cărui ochi spiritual deosebea starea sufletelor şi vedea ceea ce le ameninţa, se lupta cu putere pentru Coloseni şi Laodiceeni.