Coloseni 1:24-25 (H. Rossier)
de Henry Rossier - 19 Aprilie 2016
-
Categorii:
- Coloseni - comentarii H. Rossier
(versetele 24-25) O a doua slujbă i-a fost încredinţată apostolului; el a fost făcut „slujitorul Adunării", Trupul lui Hristos. El reaminteşte iarăşi aici acest mare adevăr: Adunarea este Trupul lui Hristos, compus cum vedem în epistola către Efeseni, din Iudei şi din Neamuri uniţi pe acelaşi temei şi bucurându-se de aceleaşi privilegii. Aici este taina despre care este vorba mai departe. In Efeseni, apostolul se ocupă de această Adunare a Iudeilor şi a Neamurilor (capitolul 2.11, 22). Aici, în Coloseni, el vorbeşte mai ales despre Neamuri şi despre privilegiile de care ele se bucură ca introduse în Adunare.
Dar ca „slujitor al Adunării", ca descoperitor al tainei Adunării fată de Neamuri, ca unealtă de care Dumnezeu Se slujise pentru a le introduce (pe Neamuri) în Adunare, apostolul a avut de suferit şi încă „în lanţuri". Iudeii, popor religios după firea lor, nu puteau suporta harul care se întindea peste toţi şi îi punea pe aceeaşi treaptă ca şi Neamurile, ca păcătoşi şi având nevoie de acelaşi har. De aici, vrăjmăşia lor contra lui Pavel, de aici suferinţele lui din partea lor.
Dar el putea să spună cu o inimă pe care o umplea bucuria de a vesti harul nemărginit al lui Dumnezeu: „Acum", în momentul prezent în care el era în lanţuri, „acum, eu mă bucur în suferinţele mele pentru voi." Din cauza lor, pentru că le-a vestit Evanghelia, el a suferit, dar iubirea lui Hristos care strângea mereu inima lui, îl făcea să găsească bucurie chiar în suferinţele pe care el le îndura pentru aceia care -erau obiectele iubirii lui Hristos si a lui. Aceasta este natura, si acestea sunt efectele adevăratei iubiri. Şi aceasta ne face să înţelegem cuvintele care urmează: „împlinesc în trupul meu ceea ce rămâne (încă de suferit) din suferinţele lui Hristos pentru Trupul Său care este Biserica". Din iubire pentru Adunare, Hristos a suferit ca să o răscumpere, aşa cum este spus: „Hristos a iubit Biserica şi S-a dat pe Sine însuşi pentru ea" (Efeseni 5.25). Din iubire pentru Hristos şi pentru Adunarea Sa, Pavel îndura suferinţe, ca să o strângă la un loc dintre Iudei şi Neamuri; astfel el împlinea în trupul său ceea ce rămânea de suferit din suferinţele lui Hristos pentru Trupul Său care este Adunarea. Astfel el avea parte de suferinţele lui Hristos („părtăşia suferinţelor Lui": Filipeni 3.10) pentru Trupul Său care este Adunarea; astfel, în slaba noastră măsură, noi putem de asemenea să cunoaştem părtăşia suferinţelor Lui, şi o vom cunoaşte, dacă iubim cu adevărat ceea ce este scump inimii lui Hristos, „Adunarea Sa", „perla de mare preţ" pentru care, ca să o dobândească, a părăsit tot ce avea (Matei 13.45-46). în mijlocul unei lumi vrăjmaşă lui Hristos, înconjuraţi de o mulţime căreia îi convine mai bine o religie de forme şi care se asociază cu lumea, dacă inima noastră este alipită de un Hristos ceresc şi de o Adunare tot cerească, noi vom avea de suferit.
Pavel era deci slujitor al Adunării şi ca atare suferea. Dar la această slujbă care îi fusese încredinţată „potrivit administrării pe care mi-a dat-o Dumnezeu" faţă de Neamuri, se potrivea un lucru remarcabil: „slujitor al Adunării", pentru a ,.întregi Cuvântul lui Dumnezeu."
Aceasta nu vrea să spună că după scrierile insuflate ale lui Pavel, n-au mai fost altele. Noi ştim îndeosebi că loan a scris pe ale sale cu mult mai târziu. Dar taina Adunării a fost încredinţată lui Pavel, era ultimul subiect care, după ce a fost ascuns din veşnicii si în toate veacurile, era acum făcută cunoscută prin mijlocirea lui Pavel. Astfel el întregea Cuvântul lui Dumnezeu, astfel acest Cuvânt era complet şi nimic nu putea să fie adăugat la el, privitor la subiectele pe care Dumnezeu le prezintă aici. „Totalitatea acestui Cuvânt este înaintea noastră, totalitatea demonstrată prin subiectele pe care le cuprinde. Toate subiectele pe care Dumnezeu a voit să le trateze în Cuvântul Său simt în întregime completate, şi acest fapt exclude orice alt subiect pe care ar putea cineva să pretindă să-l introducă. Legea, împărăţia, Persoana lui Hristos, viaţa în El, căile lui Dumnezeu au fost deja puse înainte; învăţătura despre Adunare rămânea să fie descoperită." (Studii aspura Cuvântului lui Dumnezeu.)