(versetul 20) „Şi prin El să împace toate lucrurile, cu Sine, atât lucrurile de pe pământ cât şi lucrurile din ceruri, făcând pace prin sângele crucii Lui."

Avem aici o nouă slavă a lui Hristos, lucrarea de împăcare pe care El a împlinit-o şi pe care El nu o putea săvârşi decât pentru că „toată plinătatea Dumnezeirii locuieşte trupeşte în El." Pentru o astfel de lucrare El trebuia să fie Om, dar trebuia de asemenea să fie Dumnezeu, totuşi o singură Persoană, HRISTOS.

Din cauza păcatului, creaţia era pângărită, depărtată de Dumnezeu, în afară de orice legătură cu El, cu plinătatea. Dar plinătatea Dumnezeirii a vrut, aceasta a fost buna Sa plăcere, să împace toate lucrurile cu Sine, să apropie de ea toate lucrurile, să repună toate lucrurile în legătură imediată cu Dumnezeu, fiind făcute potrivite pentru aceasta. Această împăcare are loc pe temeiul lucrării săvârşite de Hristos pe cruce: „făcând pace prin sângele crucii Lui."

Trebuie să luăm bine seama că temelia este pusă, că pacea este făcută, în virtutea jertfei aduse pe cruce; astfel cum este spus în altă parte: „... La sfârşitul veacurilor, El S-a arătat o singură dată ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa" (Evrei 9.26). Şi iarăşi zice: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii" (loan 1.29). Dar puterea divină nu a intervenit încă pentru a aşeza efectul acestei împăcări a tuturor lucrurilor în ceruri şi pe pământ pentru a introduce acest nou regim în care totul va reintra în ordine, în care cerul şi pământul, eliberate de prezenţa şi puterea răului, se vor bucura de legătura lor cu Dumnezeu şi de binecuvântările care rezultă din ea, în care toate lucrurile vor fi făcute curate pentru Dumnezeu după toată valoarea jertfei lui Hristos. O primă manifestare a acestei împăcări va avea loc în mileniu, atunci când se va împlini acel cuvânt: „Bunătatea şi adevărul s-au întâlnit; dreptatea şi pacea s-au sărutat. Adevărul va încolţi din pământ şi dreptatea va privi din ceruri" (Psalmul 85). Orice manifestare a răului va fi înlăturată, atunci când cerurile noi şi pământul nou în care va locui dreptatea (2 Petru 3.13, Apocalipsa 21.1-5) vor fi aşezate, când răul va fi cu totul izgonit din ele; împacarea va avea deplinul său efect. Aceasta asteptînd noi, după făgăduinţa Lui.