(versetul 18) Ajungem acum la o nouă slavă a lui Hristos, la un alt fel de supremaţie. L-am văzut în slava strâns legată de PERSOANA Sa, şi în slava Sa de Creator al tuturor lucrurilor, ca Acela care le ţine şi pentru care ele au fost făcute. Acum îl vedem mai presus de orice ca Om, ca Om înviat, care a biruit moartea, şi astfel El ocupă şi primul rang într-o sferă cu totul nouă — sfera noii creaţii. Si acolo El Se află în legătură cu alţii care aparţin acestei noi creaţii şi sunt părtaşi la slava Sa, în virtutea răscumpărării pe care El a săvârşit-o şi a puterii de viaţă care este în El.

„El este Capul Trupului, al Bisericii." Aceia pe care El i-a răscumpărat, care prin El au iertarea păcatelor lor (versetul 14), formează această Adunare, Trupul al cărui Cap este El. Expresia CAP indică autoritatea, şi trebuie să ţinem minte gândul acesta, privindu-L pe Hristos înviat. El este CAPUL. Dar expresia CAPUL cuprinde mai mult decât atât. Ea indică unirea intimă în care se află răscumpăraţii cu Hristos. După cum mădularele trupului sunt indisolubil legate de cap, tot astfel fiecare creştin este indisolubil legat de Hristos, Capul, în cer. Şi totalitatea lor formează un trup. Colosenii aveau mare nevoie ca această unire cu Hristos să le fie reamintită. Câţi creştini în zilele noastre uită acest adevăr esenţial, atât de bogat în preţioase urmări practice!

„El este începutul." Mai înainte (versetele 16, 17), L-am văzut pe Hristos în divinitatea Sa veşnică, că este începutul vechii creaţii, a creaţiei naturale, dacă se poate spune astfel. Prin puterea Sa divină El a creat lumile. Aici, 11 vedem ca Om (dar în virtutea slavei Sale divine), că este începutul noii creaţii (vedeţi Apocalipsa 3.14). Este puterea divină exercitându-se nu creind (scoţând) fiinţele din neant, ci în domeniul morţii, pentru a aduce la viaţă pe aceia care erau ţinuţi sub această putere a morţii. Or Hristos este începutul acestei vieţi noi, în afară de puterea morţii, El care ca Om a binevoit să Se supună ei, dar care a nimicit-o prin învierea Sa din morţi. De aceea El este numit „Cel întâinăscut dintre cei morţi." El, Cel dintâi, a ieşit din mormânt, în puterea de viaţă a unei vieţi nepieritoare, asupra căreia moartea nu mai are putere. Şi în această viaţă El îi introduce pe aceia pe care i-a răscumpărat, mădularele Trupului Său, Adunarea, împotriva căreia porţile Locuinţei Morţilor nu au nici o putere.

„întâi-născut peste toată creaţia", în fruntea ei ca Creator al tuturor lucrurilor, El este de asemenea „întâi-născut dintre cei morţi", în fruntea noii creaţii, ca biruitor al puterii duşmanului, „pentru ca în toate să aibă cel dintâi loc." El are deci o dublă supremaţie, ca Creator şi Cap al Bisericii. în aceste două sfere se desfăsoară slava lui Dumnezeu: în aceste două sfere El ocupă primul loc. Cât de mare este slava PERSOANEI Sale!