(versetul 17) Pentru a fi Creatorul tuturor lucrurilor, trebuia ca El să fi fost înaintea lor. Preexistenţa Sa este deci afirmată; El este mai înainte de toate lucrurile. Să remarcăm că Pavel nu spune ca loan: „La început era Cuvântul." Evanghelistul prezintă istoria Cuvântului veşnic. Iată pentru ce el zice: „El era." Pavel exprimă permanenta fiinţei în Hristos: „înainte de toate lucrurile El este, El dăinuie." Aceasta este o nouă dovadă a divinităţii Sale veşnice, ca si atunci când Domnul însuşi spune: „înainte ca să fi fost Avraam, Eu sunt" (loan 8. 58), şi nu „eram". Să remarcăm grija pe care o pune Cuvântul în a scoate în relief excelenta măreţie a lui Hristos. » Dar aceste lucruri pe care El le-a creat cum dăinuiesc? Cine susţine fiinţa lor? Continuă ele existenţa lor prin ele însele? Nu, ele ar cădea repede în dezordine, în neant. Aceeaşi putere creatoare care le-a scos din neant le împiedică să cadă din nou în nefiinţă; ea este indispensabilă păstrării lor. Aşa cum este spus la Evrei: „...ţinând toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui..." (Evrei 1.3).

În ce măreţie ne apare Persoana Fiului! îmbrăcat cu toate însuşirile care nu aparţin decât unei Persoane divine, El S-a umilit atât de mult încât a devenit asemănător nouă pentru a ne răscumpăra! Sufletele noastre să se plece înaintea Lui şi să-L adore! EL ESTE VREDNIC DE ACEASTA.