(versetul 16) Acest verset care se leagă de cel precedent prin cuvântul „pentru că" ne spune motivul care înalţă astfel pe Hristos mai presus de creaţie. Pentru că El a făcut-o, El este Creatorul. Aceasta este o altă slavă a Sa care este pusă înaintea noastră. Astfel Hristos, Fiul unic, este clar despărţit de creaţie. El este Creatorul si nu o creatură. Nimic nu stabileşte mai cu putere divinitatea Sa, ca expresia de care se serveşte apostolul şi pe care ar trebui s-o redăm prin „în El au fost create toate lucrurile", arată că puterea creatoare se află în EL. După ce a cuprins creaţia într-un chip general, în aceste cuvinte „toate lucrurile", apostolul insistă expunând în mod amănunţit aceste lucruri, pentru ca să răspundă erorilor pe care unii învăţători căutau să le răspândească. Ei pretindeau că nişte îngeri ar fi fost aleşi de Dumnezeu pentru a crea lumea. Nu, spune Pavel, „toate lucrurile" fie „în ceruri" fie „pe pământ", universul întreg a fost făcut prin puterea creatoare a Fiului. Şi pentru a nu lăsa nici o îndoială, el adaugă „cele văzute şi cele nevăzute", înţelegând prin acestea din urmă aceste fiinţe inteligente, aceste duhuri care populează lumea care nu cade sub simţurile noastre si care departe de a fi fost agenţi ai creaţiei, nu sunt decât creaturi. Şi printre ele, el menţionează pe cele mai înalte, scaune de domnii, domnii, căpetenii, autorităţi. El pune astfel capăt venerării cu care ar fi voit să se înconjoare nişte creaturi, cultului idolatru pe care ar fi fost împinşi să liL aducă (capitolul 2.18). El arată astfel pe Fiul, înălţat mai presus de toate, în demnitatea Sa divină de Creator, prin care există toate lucrurile şi ţinând seama de cine, pentru cine au fost create. în El este puterea creatoare; El a exercitat-o creind toate lucrurile — ele au fost create de El şi pentru El, astfel că El le posedă ca având drept la ele. Comparaţi cu această declaraţie a apostolului şi cu aceea care urmează, la versetul 17, cuvintele sfinţilor glorificaţi care cădeau înaintea Celui care este aşezat pe scaunul de domnie şi care este viu în vecii vecilor: „Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, pentru că Tu ai creat toate şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost create" (Apocalipsa 4.11).