Coloseni 1:15-17

Splendoarea Fiului lui Dumnezeu în legătură cu creaţia (1.15-17)Dar dacă Tatăl este Izvorul a toate, Fiul dragostei Lui este Persoana prin care toate s-au revărsat spre noi – Cel care a împlinit toate cu preţul de nemăsurat al Lui Însuşi. Răscumpărarea a ajuns să fie partea noastră prin sângele Lui; şi când ştim Cine este Cel care Şi-a vărsat sângele, gândurile noastre despre El se îmbogăţesc foarte mult. De aceea în versetele 15-17 ni se dă o privelişte a splendorii Sale în legătură cu creaţia. Aici este un pasaj greu de egalat, fie că apreciem felul sublim al gândurilor exprimate sau puterea de reprezentare cu care sunt redate în cele mai puţine cuvinte posibile. Sublimul, puterea de reprezentare şi expunerea concisă sunt îmbinate.

Domnul Isus ca Reprezentant al lui Dumnezeu Cel nevăzut şi întâi – născut în sens figurativ (1.15)Două cuvinte din versetul 15 cer o remarcă scurtă. Cuvântul „chipul” care sensul de „reprezentantul”. Dumnezeu nevăzut este în mod exact reprezentat de El, lucru imposibil în afara faptului că El Însuşi este Dumnezeu. Unii sunt înclinaţi oarecum să obiecteze din cauza celui de al doilea cuvânt din versetul acesta. În expresia „Cel întâi – născut” ei subliniază prea mult în gândirea lor cea de a doua parte a expresiei. „Dar El a fost născut”, spun ei. Expresia „întâi-născut” totuşi, pe lângă cel dintâi înţeles are şi un sens figurativ (ca în Ps. 89.27: Ier.31.9), care înseamnă: cel care ia locul suprem, având drepturile celui întâi-născut. În sensul acesta este folosit aici. Domnul Isus nu numai că are poziţia de Reprezentant a tot ceea ce este Dumnezeu, El are şi poziţia de superioritate absolută asupra creaţiei. Toată gloria creaţiei şi drepturile ei sunt asigurate de El, pentru simplul motiv că El este Creatorul, aşa cum ne spune versetul 16.

Creaţia atribuită Fiului (1.16)În cel dintâi verset al Bibliei creaţia este atribuită lui Dumnezeu şi este de remarcat faptul că pentru cuvântul Dumnezeu este folosit în ebraică un cuvânt la plural, Elohim. Este deosebit de important deoarece ebraica folosea nu numai singularul şi pluralul, dar avea şi un alt număr care însemna doi, şi numai doi. Deci cuvintele lor la plural însemnau trei sau mai mulţi, iar când ne îndreptăm spre Noul Testament aflăm că sunt trei Persoane în Dumnezeire. De asemenea aflăm că din cele trei Persoane, creaţia este atribuită totdeauna Fiului.Aşa este şi aici; şi în versetul 16 faptul acesta măreţ este prezentat în trei feluri, fiind folosite trei prepoziţii: în, prin şi pentru. „Au fost create prin El” literal este „în” El. adnotarea din traducerea J.N.Darby precizează că „în” dă sensul de „putere caracteristică” pentru că „El este Acela a cărui putere lăuntrică a caracterizat creaţia. Ea există ca o creaţie a Lui”. De asemenea „prin” înseamnă că El a fost „Instrumentul activ”, iar „pentru El” arată că El este „Scopul” pentru care există creaţia.

Hristos, Creatorul a toate în cer şi pe pământ (1.16,17)Este de notat de asemenea felul cuprinzător în care este descrisă creaţia în pasajul acesta. Este avut în vedere atât cerul cât şi pământul. Este de admirat faptul că sunt lucruri nevăzute şi lucruri văzute; şi se vorbeşte despre lucrurile nevăzute şi spirituale în patru cuvinte. Noi ştim care este diferenţa reală între tronuri şi domnii, stăpâniri şi autorităţi, dar ştim că toate îşi datoresc Domnului Isus însăşi existenţa lor. De două ori se spune în versetul acesta că El este Creatorul a „toate. Ca urmare a faptului acesta, El este înaintea a toate în ce priveşte timpul şi locul; şi toate se menţin prin El. stelele îşi urmează traseul rânduit lor, dar ele fac lucrul acesta pentru că sunt îndrumate de El.