(versetul 13) în starea noastră naturală (firească) nu eram acolo. Noi ne aflam sub „puterea întunericului", sub influenta Satanei si sub stăpânirea sa (vedeţi Faptele Apostolilor 26.18 şi Efeseni 6.12), care este domnul acestui întuneric (2 Corinteni 4.4). Întunericul în care Satan acţionează şi exercită puterea sa asupra omului devenit robul său prin păcat este în contrast izbitor c u lumina în care Dumnezeu locuieşte, care este natura Sa chiar, şi unde El dă prin har o parte sfinţilor. El a lucrat fată de ei în harul Său nemărginit şi, intervenind în atotputernicia Sa, El i-a „eliberat" de puterea sub care ei erau. Din domeniul în care Satan domneşte, zdrobind lanţurile lor şi deschizând uşa temniţei lor întunecate, El i-a introdus în împărăţia luminii. Preţuim noi cum trebuie acest har imens?

Dar există mai mult încă. „Dumnezeu este iubire" ca şi „lumină" şi împărăţia luminii este de asemenea aceea a iubirii. El ne-a eliberat de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în împărăţia „Fiului dragostei Sale." Acesta este iarăşi un fapt, este o poziţie în care ne-au aşezat harul Său suveran şi puterea Sa. „Strămutaţi" arată ca un efort al puterii care ne eliberează, care ne smulge de sub puterea duşmanului şi care, după ce i-a răpit prada, o duce mai departe de lovitura sa, într-un loc unde puterea sa vine să zdrobească.

Noi suntem aici sub paza unei iubiri atotputernice. Aşa cum cineva a spus: „Aici nu este o normă, un principiu iudaic pentru om; este o operaţie a puterii lui Dumnezeu care ne tratează ca fiind complet şi prin natură robi ai Satanei şi ai întunericului, şi ne aşază printr-un act al acestei puteri într-o poziţie şi o relaţie cu totul noi faţă de El însuşi. Să remarcăm că regăsim într-adevăr aici

În principiu ceea ce este exprimat în Efeseni 1.4-5 si 2.1-6. Dar acolo este lucrul el însusi aşa cum el este în gândul lui Dumnezeu, după sfaturile Sale; în Coloseni este faptul că noi avem parte în acest lucru.

„Împărăţia Fiului dragostei SALE" este singura dată când această expresie se află în Noul Testament. împărăţia este înfăţişată sub diferite aspecte în Scriptură. Este împărăţia cerurilor, împărăţia lui Dumnezeu, împărăţia Tatălui, împărăţia Fiului Omului.

În acest ultim caz este vorba de arătarea slăvită a Domnului Isus pentru a judeca şi cârmui pământul (Apocalipsa 11.15; Matei 25.31 etc.). Aici în versetul nostru vedem legătura veşnică a Domnului cu Tatăl, ca Fiul Său unic, de aceeaşi esenţă cu El şi Obiectul iubirii Sale de nespus, împărăţia este sfera actuală, invizibilă şi cerească, unde această legătură este manifestată şi unde ea este cunoscută de aceia care sunt introduşi în ea, care au fost strămutări aici.

Persoana adorabilă a Fiului ne este înfătisată aici ca desfătarea veşnică a Tatălui; este mai mult decât slava, sau este partea cea mai înaltă a ei, cea mai minunată, este iubirea din sânul Tatălui, revărvlndu-se peste Fiul Său. Şi acolo noi suntem aduşi ca să-L contemplăm şi să-L adorăm. Cât de mult acest adevăr leagă inima de Isus şi ne eliberează de porunci! Cu acest Fiu al dragostei Tatălui, Colosenii erau uniţi si noi de asemenea suntem uniţi ca si ei cu El!

Noi suntem în împărăţia iubirii, unde ea domină lotul, unde ea este regula şi legea; noi aparţinem acestei împărăţii preafericite. Să dea Dumnezeu ca noi să gustăm desfătările ei, să preţuim mereu mai mult poziţia pe care harul ne-a dat-o, aşezându-ne în ea.