(versetul 12) O adevărată cunoştinţă de Dumnezeu şi a sentimentului tăriei Sale slăvite LUCRÂND în noi pentru a ne face să continuăm cu răbdare si conştiinciozitate mersul nostru creştin potrivit cu cunoaşterea voii lui Dumnezeu produce bucurie, iar această bucurie îşi găseşte expresia în mulţumiri. Ele sunt o manifestare necesară a unei inimi care gustă ceea ce Dumnezeu a făcut pentru ea. „Mulţumim Tatălui care ne-a învrednicit să avem parte de moştenirea sfinţilor în lumină." Să observăm mai întâi că nu este spus „ne face vrednici". Nu este vorba de un lucru de atins (adică la care trebuie să ajungem) şi în care s-ar face progrese, ci de o poziţie care ne-a fost dată, de un har care ne-a fost acordat şi pe care îl posedăm: „El ne-a făcut vrednici": acesta este un fapt. De aceea Dumnezeu este introdus aici sub Numele Său de TATĂ. Cînd este vorba de mersul nostru şi de responsabilitatea noastră, avem de-a face cu DUMNEZEU, noi creştem prin cunoaşterea lui DUMNEZEU. Dar dacă este vorba de legătura noastră cu El, harul este prezent şi Dumnezeu este înfăţişat ca Tată. Aşa este scris: „Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu" (1 loan 3.1).

Harul despre care se vorbeşte aici este de a avea parte de „moştenirea sfinţilor în lumină." „Dumnezeu este lumină" (1 loan 1.5); acesta este domeniul în care El locuieşte, înlăturând orice întuneric. Această lumină este sfinţenia si curăţia desăvârşită, în afară de orice pată (murdărie), arătând în acelaşi timp tot ceea ce este sau nu conform cu natura Sa. Nu se poate fi în legătură cu Dumnezeu decât în această lumină (1 loan 1.6-7); şi pentru aceasta, trebuie să fii „sfânt", separat de murdărie, ca El. „Moştenirea" — partea sfinţilor — este în lumină, în Dumnezeu Însuşi. Cine s-ar putea lăuda să ajungă acolo? Dumnezeu singur, prin atotputernicia Sa, ar putea să ne facă în stare sau vrednici de aceasta (ca să ajungem acolo) şi El a făcut-o în harul Său. Partea noastră, a fiecăruia din noi, este acolo; noi suntem cu sfinţii acolo unde Dumnezeu Se află, în lumină.

Noi avem privilegiul să locuim şi să ne mişcăm în regiunea cerească şi preafericită. Să ne fie dat să o înfăptuim.