Este Dumnezeu nedrept?

Trăim într-o lume în care domină nedreptatea şi suferinţa. Inegalitatea în faţa nenorocirii este un fapt pe care îl primeşti aşa cum este sau, dimpotrivă, te face să te răzvrăteşti.

Se aude această întrebare, care nu este decît o sărmană scuză a necredinţei sau a necunoştinţei. Dacă Dumnezeu este dragoste, aşa cum spune Biblia (1 Ioan 4.8,16), cum se face că nu ocroteşte pe creaturile Sale de loviturile soartei? De ce, de exemplu, permite El omorîrea unor copii nevinovaţi, asuprirea şi violenţa care fac atîtea victime în toată lumea, sărăcia de nedescris din unele ţări şi risipa neruşinată din altele? S-ar înţelege apoi ca Dumnezeu să pedepsească pe cei care-L insultă, să lovească pe cei necinstiţi, Imorali şi răufăcători. Dar cel puţin să-i cruţe pe cei nevinovaţi şi pe fiinţele fără apărare!...

Ia seama!

Dacă îţi permiţi să-L acuzi pe Creator de indiferenţă, de cruzime sau că nu vine în ajutorul celor care sînt în pericol, lăsaţi-L să vorbească, într-adevăr, cartea Sa, Biblia, ea îl va arăta aşa cum este şi va putea da un răspuns acestei întrebări. Cartea Sfîntă ne spune că adevărata cauză a tuturor relelor omenirii este păcatul. Prin păcat, suferinţa şi moartea au intrat în lume.

Epistola către Romani, în capitolul 8.20-22 ne aminteşte că suferinţele întregii creaţii se datoresc mîndriei, stricăciunii morale şi egoismului neamului omenesc, faţă de care ea este supusă. Poluarea şi crimele împotriva naturii, date pe faţă astăzi în toate părţile, nu fac decît să adeverească acest lucru. Tot rătăcind şi observînd apoi care sînt urmările greşelilor lui pentru sine şi pentru alţii, omul trebuie să înveţe să se cunoască, să-şi dea seama de starea lui de păcat: va fi în felul acesta condus spre pocăinţă şi spre credinţă.

Şi ştii care a fost cea mai mare nedreptate din toate timpurile? Crima omenirii care a răstignit pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, atunci cînd a venit plin de dragoste ca să mîntuiască făpturile Sale.

Semnal de alarmă

Dar n-am răspuns la toată întrebarea. Multe nenorociri n-au păcatul drept cauză directă şi ating atît pe oameni responsabili cît şi pe iresponsabili. Chiar Isus a subliniat acest lucru, în legătură cu un fapt divers care I s-a amintit: „Sau acei optsprezece peste care a căzut turnul din Siloam şi i-a omorît, credeţi că au fost mai vinovaţi decît toţi ceilalţi oameni care locuiau în Ierusalim ? Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel" (Luca 13.4,5).

Concluzia pe care o dă Domnul este aceasta: relele care lovesc pe unii sînt un avertizment pentru ceilalţi. În trupul omenesc, durerea este un semnal de alarmă; ea poate salva viaţa unui bolnav, obligîndu-l să se ducă la un doctor care va îngriji nu numai de durere, ci şi de cauza răului. Cutare întîmplare nefericită, cutare moarte neobişnuită, îmi aduc aminte că mîine poate fi rîndul meu, că trebuie să fiu pregătit, că planurile mele pot fi spulberate deodată şi cele mai apropiate legături ar putea fi zdrobite. „Pregăteşte-te să întîlneşti pe Dumnezeul tău!" (Amos 4.12).

Scopul pe care-l are Dumnezeu

Dumnezeu vrea să-i facă pe oameni serioşi, să-i aducă în situaţia să-şi pună întrebările de căpetenie: De ce sînt eu aici pe pămînt? Ce este după moarte? Nu va trebui odată să dau socoteală de viaţa mea? Şi acestea sînt într-adevăr cele mai serioase lucruri. Nenorocirea cea mai mare nu este moartea, ci ceea ce îi urmează: judecata. Un copilaş care moare, poate că scapă în felul acesta de multe suferinţe pe care le-ar fi întîlnit pe pămînt şi mai ales este mîntuit de pierzarea veşnică, care i-ar fi fost partea mai tîrziu dacă nu ar fi primit pe Isus ca Mîntuitor al său. Dumnezeu este suveran, El este înţelept, El ştie în mod desăvîrşit ce face. Şi chiar în clipa aceasta, El vrea să-ţi trezească interesul, să-ţi atingă conştiinţa şi inima. În loc de a te revolta în faţa necazului altuia şi de a-L învinui pe Dumnezeu pentru aceasta, adu-ţi aminte de dragostea Lui. S-a părut odată că El Şi-ar fi călcat dreptatea, atunci cînd a lovit pe Fiul Său Cel nevinovat, în locul unor oameni vinovaţi ca mine şi ca tine. Dar la crucea de la ,Golgota, Dumnezeu a găsit singura soluţie de a împăca dragostea Lui, care nu lasă păcatul nepedepsit. Hristos este înlocuitorul păcătoşilor pe cruce. „El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn." Şi Dumnezeu aşteaptă cu răbdare ca noi să ne întoarcem la El ca să fim mîntuiţi. Vrei să te întorci la El chiar acum?

„Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul harului lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Hristos Isus, Domnul nostru."