Ce este omul

“Dumnezeu, în adevăr, a pus totul sub picioarele Lui” (27). Toate le-a supus Domnului Hristos. Această expresie este din Psalmul 8, un psalm ciudat, deşi foarte simplu. Psalmistul priveşte natura, marea întinsă, munţii înalţi; iar pe om îl vede aşa de mic! Şi întreabă atunci: Ce este omul ca să-l bagi în seamă şi să-Ţi aduci aminte de el?

Dar şi omul este o fiinţă foarte ciudată. Cuvântul lui Dumnezeu ne dă răspunsul la întrebarea ce este omul, dar şi răspunsurile sunt aşa de ciudate! Omul este foarte mic, o furnică pe pământ, o fiinţă mică şi neînsemnată. Cu toate acestea este aşa de mare încât dupa Cuvântul lui Dumnezeu el este coroana creaţiei. Cu ce l-a înzestrat Dumnezeu pe om n-a mai înzestrat pe nimeni. Celelalte vieţuitoare au instinctul lor după care se conduc, dar nici una nu ajunge pe om.

Ce este deci omul? O fiinţă mică. Ce însemnătate are el? Îşi dă ifose, dar nu este nimic: azi este, mâine nu mai este. Isaia prorocul spune că omul este ca iarba: răsare, creşte, apoi se usucă şi floarea ei cade jos. Acesta este omul! Iacov spune că omul este ca un abur care se arată puţintel şi după aceea piere. Totuşi el este nemuritor: trecător în ce priveşte trupul lui, dar nemuritor în ce priveşte sufletul.

Ce este omul? O fiinţă păcătoasă până în măduva oaselor, care poate ajunge la atâta decădere încât să fie numit un diavol. Aşa a fost numit Iuda (Ioan 6.70). Totuşi omul este coroana creaţiei şi poate să ajungă la o stare aşa de înaltă încât să fie ca Domnul Isus: moştenitor al slavei şi împreună moştenitor cu El.

Contrastele acestea între mic şi mare, trecător şi veşnic, păcătos şi totuşi un moştenitor al slavei sunt înşirate în Cuvântul lui Dumnezeu. Care a fost gândul lui Dumnezeu? L-a făcut pe om să stăpânească pământul. Toate le-a supus sub picioarele lui: oile, boii, peştii şi tot ce străbate cărările mărilor.

Omul n-a rămas însă la gândul lui Dumnezeu. A săvârşit păcatul şi de atunci nu-i mai sunt supuse toate; animalele nu mai ascultă de om, ba unele se reped la el ca să-l sfâşie. Altădată n-a fost aşa. Diavolul a putut să intre în şarpe şi femeia a stat de vorbă cu şarpele. Acum fugi de şarpe, oricât de mic ar fi el, pentru că instinctiv ai groază de el. Animalele au şi ele groază de om. Aceasta este şi ea o urmare a păcatului.

Psalmul 8 spune: I-ai supus toate; dar iată că nu-i sunt supuse. Duhul Sfânt dă lămurire prin scriitorul epistolei către Evrei şi prin apostolul Pavel. Ce este omul? Omul este Hristos. Ca să stârnească oarecum compătimire, Pilat a scos pe Domnul Isus afară şi a spus: “Iată Omul!” Cu coroana de spini pe cap, cu sceptrul în mână, cu sângele curgând pe frunte, cu spinarea zdrelită de biciuire: Iată Omul! Ei n-au putut să-L sufere: “Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!”

Totuşi El este Omul. El este şi modelul după care Tatăl modelează pe toţi câţi urmează Domnului Hristos; Lui toate Îi sunt supuse. Acum încă nu-I sunt supuse, dar încet-încet se întinde stăpânirea Lui şi peste oamenii care se încred în El, şi peste pământ, şi peste cer, şi peste persoane şi peste lucruri.

“Dar când zice că totul I-a fost supus, se înţelege că afară de Cel ce I-a supus totul. Şi când toate Ii vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi” (27,28). Este vorba de cei credincioşi, cum se arată şi la Coloseni 3.11: “Aici nu mai este nici grec, nici iudeu, nici tăiere împrejur nici netăiere împrejur, ci Hristos este totul şi în toţi.” Deci este vorba de toţi cei credincioşi. În Hristos nu mai este deosebire de naţiune, de cultură, de familie, de rang. Hristos este totul şi în toţi credincioşii Lui.