Ce este lumea?

Nu există o altă expresie care să fie atât de des incorect explicată sau definită cum este “lumea” sau “a fi lumesc”.

Însă Cuvântul lui Dumnezeu a descris cu precizie desăvârşită expresiea “lume”, atunci când prin aceasta desemnează tot ceea ce “nu este de la Tatăl”. În 1 Ioan 2:16 este scris: „Tot ce este în lume... nu este din Tatăl“. (1. Ioan 2,16).

Lumea este domeniul care cuprinde tot ce a fost construit pentru a satisface dorinţele şi poftele naturale ale omului – „pofta cărnii şi pofta ochilor şi trufia vieţii“. Lumea nu pune nici un preţ pe voia Tatălui. Nu o interesează de aceasta. Lumea şi Tatăl sunt doi poli complet opuşi. Cu cât mai adâncă şi mai intimă este părtăşia mea cu Tatăl, cu atât mai sigur şi mai profund va putea mintea mea să deosebească ceea ce este lumesc. Această cunoaştere lăuntrică prin Duhul Sfânt este calea divină prin care copii lui Dumnezeu sunt învăţaţi despre ceea ce este lumea şi ceea ce este lumesc. Nu există nici un fel de listă fixă de limitări şi restricţii.

Cu cât mai mult mă bucur de dragostea Tatălui, cu atât mai mult voi dispreţui ceea ce este din lume, convins fiind că nu este din Tatăl. Şi în măsura în care sunt eliberat de influenţa a ceea ce este din lume, va putea dragostea Tatălui să locuiască în mine.

Dar cine îmi va descoperi pe Tatăl şi dragostea Tatălui? Fiul. Şi cum o va face? Prin puterea Duhului Sfânt. Dar cum va realiza practic Duhul Sfânt aceasta? Deschizându-ne Scripturile.

Aceasta înseamnă că, în măsura în care, atunci când Duhul Sfânt nu este întristat şi poate lucra în mine, primesc descoperirea Tatălui prin Fiul, sunt capabil să apreciez mai exact ceea ce este din lume. Prin aceasta discernământul meu spiritual va fi tot mai sensibil şi mai fin.

Nu există o altă metodă de a defini termenii de „lume“ şi „lumesc“. Cineva a spus că lumea ar fi o scală de nuanţe, care merg de la alb la negru. Cât de greu este însă să spui unde încep nuanţele de gri sau negru!

Dar chiar dacă nu există o linie de demarcaţie vizibilă, care să ne arate unde începe lumea şi ceea ce este lumesc, totuşi sensibilitatea fină a naturii divine se va da înapoi de la tot ceea ce este din lume, indiferent în ce nuanţă sau în ce grad s-ar arăta aceasta. Pentru a rămâne liber de orice formă a asemănării cu lumea, trebuie deci să respectăm mişcările acestei naturi, care este luminată prin Duhul Sfânt şi prin Cuvânt.

Dacă umblăm cu Dumnezeu, atunci nu vom mai umbla cu lumea. Dacă Îl iubim pe Tatăl, nu vom mai iubi lumea. Graniţele artificiale şi regulile stricte nu sunt de nici un folos; ele se opun libertăţii Duhului şi stau în contrast cu viaţa pe care Dumnezeu ne-a dat-o în Fiul Său, şi care îşi găseşte bucuria în voia lui Dumnezeu.

Să medităm deci la aceasta: „Şi lumea trece, şi pofta ei, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne pentru eternitate“! (1 Ioan 2,17).