Câştig

Sa câştigi! Ce satisfacţie!

Este un cuvânt care traduce un sentiment de victorie. Este o reuşită: am câştigat. Din fragedă copilărie răsună acest cuvânt: „Mama, am câştigat un punct bun, o notă bună". La adolescenţă: „Tata, am câştigat la cursă". La vârsta de muncă: „Iubito, am câştigat atâta, luna aceasta". În adunări se vorbeşte de câştigători de suflete.

Apostolul Pavel face referinţă la aceasta şi pune accentul pe alergare: Într-adevăr, socotesc că toate sunt pierdere, datorită valorii nespus de mare a cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu, pentru care am pierdut toate şi le socotesc ca fiind gunoi, ca să câştig pe Hristos..." (Filipeni 3.8).

Sunt două noţiuni importante în mântuire: harul care ni S-a dat şi colaborarea în lucrarea lui Dumnezeu. Noi am pus prea mult accent pe primul punct şi aceasta pentru a face deosebire de mântuirea prin fapte.

Am omis să subliniem al doilea punct: „lucraţi la mântuirea voastră". Domnul Hristos ne scoate din noroiul păcatelor, prin har, ne spală de orice pată, ne îmbracă în dreptatea Sa.

Până aici rolul nostru este pasiv; dar îndată începe răspunderea noastră. Suntem chemaţi să fim lucrători cu Dumnezeu. Trebuie să fim „câştigători". Pilda talanţilor este o ilustraţie: „Şi îndată, cel care primise cei cinci talanţi s-a dus, a lucrat cu ei şi a câştigat alţi cinci talanţi” (Matei 25.16). Aţi întâlnit cuvântul „îndată" chiar de la începutul versetului.

Eu am devenit conştient de această realitate recent, după mai mult de 20 de ani de experienţe. De aceea m-am apucat să scriu aceste rânduri, pentru că vreau să fructific ce mi-a dat Dumnezeu.

Astfel, tot ce ai primit personal, valorifică-l înmulţindu-l. Noi suntem bancheri; am primit fonduri de la Domnul ca să le punem în lucrare. Dumnezeu ne-a mântuit având în vedere şi lucrările pe care le-a pregătit dinainte pentru noi.

Să nu ne lăsăm câştigaţi de indolenţa altora. Suntem răspunzători de ceea ce am primit personal. Cu acesta, să câştigăm tot ceea ce putem.