Casa creştină

Luca 10:34-42; Ioan 12:1-4

Dumnezeu doreşte ca noi să aducem rod pentru El nu numai ca credincioşi individual, ci doreşte să aducem rod şi în sau împreună cu casele noastre. Pentru aceasta El ne-a aratat condiţiile care sunt necesare şi în acelaşi timp unele rezultate. Trei condiţii de bază le avem în casa Martei din Luca 10, iar şapte rezultate le avem în casa lui Simon leprosul din Ioan 12.

Ambele case erau în Betania. Betania tradus înseamnă curmale. Deci este vorba de fruct. Cu siguranţă că atunci în Betania nu erau doar aceste 2 case, şi totusi Noul Testament ne descrie câte ceva numai despre aceste 2 case. Dumneze a avut într-adevar ceva de împărtăşit despre aceste 2 case, şi anume El a primit fruct de la ele. Aceste 2 case erau exemplare visibile că aici locuiau oameni care aparţineau lui Dumnezeu şi care-L onorau.

Ca locuintele noastre să devină astfel, atunci trebuie să privim mai întâi care este chemarea bărbatului sau a tatălui (Fap. 10:2, 1 Cor. 16:15, 1 Tim. 3:4-5, Ev. 3:5, 11:7).

În Luca 10 avem baza celor 3 condiţii:

1) Hristos ca punctul central. Marta L-a primit pe Domnul în casa ei. Asta nu însemana că ea aici s-a intors la Dumnezeu; asta o facuse mai devreme, iar despre momentul acesta când a avut loc pocăinţa în inima ei nu este menţionat nimic în Scriptură. Atunci când Zacheu L-a primit în casa lui pe Domnul Isus, în cazul acela este vorba de momentul pocăinţei lui. Atunci când Marta L-a primit în casa ei, aceasta arată că El era punctul principal atât al vieţii ei personale cât şi al casei ei. Ea dorea ca El să se simtă pe cât se poate de bine în casa ei, şi asta însemna că ea trăia aşa cum Îi era plăcut Lui. Tot ce se întâmpla în casa ei, se întâmpla conştient sub privirea atenta a Domnului. Este usor de înţeles că atunci când Domnul Isus nu este puncutul central în casele noastre, nici nu putem aduce rod pentru Dumnezeu. Casa creştină se remarcă prin faptul că Hristos este punctual ei central.

2) Rugăciunea. Ca şi credincioşi, atat timp cât suntem pe acest pământ cu păcatul locuind în noi, suntem supuşi conflictelor şi neînţelegerilor. Un astfel de conflict apăruse între Marta şi Maria; de fapt numai din punctul de vedere al Martei, pentru ca Maria nu avea nici o problemă în incidentul care se ivise între ele. Indiferent cât de apropiaţi şi cât de mult ne-am iubi ca soţ şi soţie, tot se mai ivesc neînţelegeri. Întrebarea este cum procedăm în cazul acesta? Ne confruntam atunci unul cu altul menţinându-ne poziţia sau căutăm o cale cu scopul de a ajunge la o soluţie? Ce a făcut Marta care, din punctul ei de vedere, avea motiv să fie nemulţumită? A făcut lucrul cel mai bun, şi anume a mers direct la Domnul Isus cu problema ei. Nu s-a dus la Maria. Prin faptul că ea s-a dus direct la Domnul Isus, arată ca El era punctul central al casei ei. Adesea cu noi se întâmplă că atunci când avem o neînţelegere să mergem direct la celalalt şi apoi conflictul se măreşte. Mai bine, haideţi să mergem direct la Domnul şi pe urmă poate nici nu mai este nevoie să mai mergem la celalalt să ne mai aratam nemulţumirea, aşa cum nu a mai fost nevoie, în cazul Martei, sa-i mai zică nimic Mariei. Să mergem la El şi apoi vom avea punctul Lui de vedere, căci dorim ca El să fie punctul central în casele noastre. De aici învăţăm că Marta era obişnuită să vorbească cu El. Fără a comunica cu El, fără o viaţă de rugăciune, nu putem aduce nici un fruct pentru Dumnezeu în casele noastre. Casa creştină este remarcată de rugăciune.

3) Cuvântul lui Dumnezeu. Maria a stat la picioarele Domnului Isus şi-L asculta. Ea nu era indiferentă de îndatoririle ei zilnice, deoarece în vers. 39 spune că s-a aşezat şi ea să asculte cuvântul Lui. Deci ea mai întâi a lucrat şi pe urmă s-a aşezat să asculte. Maria era realistă şi a ştiut să lucreze cât a fost nevoie şi pe urmă a mers să asculte. Ea avea priorităţile cum se cuvine. A asculta la cuvintele Domnului nu este altceva decât a ne preocupa cu Însuşi Domnul şi cu Cuvântul Lui. Cuvintele Domnului, Cuvântul lui Dumnezeu aveau adevăratul preţ în viaţa ei. Fără a studia intensiv Cuvântul nu putem creşte spiritual, căci numai în Cuvânt Îl găsim pe Hristos şi gândurile lui Dumnezeu. Numai prin Cuvânt suntem în stare să umblăm asemenea Domnului Isus şi să aducem fruct pentru Dumnezeu. Fără Cuvântul lui Dumnezeu nu putem aduce nici o roada în casele noastre. Casa crestina este remarcata deci prin studierea Cuvantului.

În Ioan 12 avem acum 7 rezultate:

1) Lazăr cel care fusese mort. Lazăr murise şi fusese înviat de Domnul Isus. Lazăr este o imagine a unui credincios care fusese mort spiritual şi care a venit la Domnul Isus şi a primit viaţa veşnică. Dar el ştie că fusese mort. El ştie ca numai prin har, şi fără nici un merit personal a fost salvat. El gândeşte cu adâncă mulţumire la ACELA prin Care a câştigat viaţa veşnică. Dumnezeu vrea ca noi să ne amintim mereu cu mulţumire de unde am fost aduşi şi ce a făcut El din noi prin Domnul Isus. O casă creştină va fi remarcată de o astfel de mulţumire către Dumnezeu şi Domnul Isus. Apoi Lazăr mai este o imagine a unui credincios care a înţeles că era mort şi răstignit. El trăieşte în acest adevăr. El ştie că păcatul tot mai locuieşte în el, dar el nu se luptă cu păcatul, ci se consideră mort faţă de păcat, prin aceea că el ca omul cel vechi este crucificat.

2) I-au pregătit o cină. Toţi locuitorii casei erau angajaţi în această lucrare. Toţi Îl iubeau pe Mântuitorul şi erau gata să ajute la această lucrare de a pregăti Domnului o cina. Într-o casă creştină toţi sunt dornici să lucreze împreună pentru Domnul, căci El este recunoscut de toţi din casă ca punctul central.

3) Marta slujea. Cu siguranţă că ea învăţase lecţia care a avut-o de învăţat în Luca 10. Acum venise din nou ocazia pentru ea să lucreze pentru Domnul şi îşi îndeplineşte bine lucrarea care i-o dăduse Domnul de făcut. Ea primise din partea Domnului lucrarea ei personală care o avea de făcut. Îşi înţelesese rolul şi era complet satisfacută cu lucrul care trebuia să-l facă. Pe lângă lucrările pe care le avem de făcut ca soţ şi soţie sau ca familie, fiecare din noi are o lucrare personală de făcut. Într-o casă creştină fiecare îşi cunoaşte lucrul care-l are de făcut.

4) Lazăr stătea cu El la masă. Lazăr înviase; avea viaţa nouă şi aparţinea Domnului Isus. El era unul dintre ai Lui. Cu el avusese loc o schimbare completă. Odată mort şi acum înviat, era în stare să se bucure de părtăşia cu Domnul. El cunoştea poziţia în care fusese adus; se poate să nu fi fost în stare să explice la alţii ce avusese loc cu el, dar el acum se bucura de acest privilegiu. Cel mai înalt privilegiu pe care îl are un credincios aici pe pământ este părtăşia cu Hristos. Dumnezeu doreşte ca noi să înţelegem acest adevar şi să ne bucurăm de el. Într-o casă creştină fiecare trăieşte în părtăşie cu Hristos şi cu Tatăl.

5) Maria a luat o măsură de mir de nard curat. Versetul 5 arată aproximativ valoarea acestui nard, care pe atunci egala cu salariul pe un an. Acest nard aparţinea Mariei, şi ea l-a daruit Domnului înapoi. Maria era o administratoare credincioasă cu ce îi aparţinea. Ea înţelesese că tot ce îi aparţinea, de fapt nu îi aparţinea ei, ci ea doar trebuia să administreze. Ea i-a dat Domnului mai mult decât ţinea pentru ea. Casa creştină este remarcată prin administrare cu credincioşie. Ştim că nimic nu ne aparţine din ce avem, şi dorim ca totul să administrăm aşa cum doreşte El.

6) Maria I-a uns picioarele şi I le-a şters. Maria era singura care înţelesese că Domnul Isus trebuia să meargă la cruce. Cu puţin înainte de lucrarea sa de la Golgota, îşi exprima ea toata afecţiunea şi dragostea ei faţă de Mântuitorul ei, prin faptul ca Îi unge picioarele cu acest nard curat şi I le şterge. Ea este aici o imagine a unui preot sfânt care aduce adorare Domnului. Casa creştină este remarcată prin adorare creştina. Ştim că orice credincios este un preot sfânt, şi că Tatăl doreşte adoratori care să I se închine în duh şi în adevăr. El nu doreşte jertfirea animalelor, ci daruri spirituale şi anume să primească din partea noastră adorarea bazată pe adevărurile descoperite în Cuvânt despre Fiul.

7) Casa a fost umplută de mirosul nardului. După ce Maria şi-a exprimat toata afecţiunea ei faţă de Domnul, nardul şi-a împrăştiat parfumul în toată casa. Prin asta Maria este aici o imagine a unui preot împărătesc. Casa creştină este remarcată prin faptul că vesteşte virtuţile lui Dumnezeu. Dorim ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să-L primească pe Domnul Isus, de aceea dorim să fim o mărturie vie a lui Hristos în vieţile noastre. Iubim pe cei pierduţi. Nu trebuie să predicăm mereu Evanghelia, dar prin purtarea noastră, oamenii se pot gândi şi vedea că noi avem ceva ce ei nu au.