Capitolul 3

Unitatea Duhului în legătură cu disciplina. Ce este unitatea Duhului? Este ea doar o chestiune locală, sau are în vedere întreaga Adunare? Există o unitate a Trupului şi o unitate a Duhului, care nu este acelaşi lucru. Noi nu putem strica unitatea Trupului, iar unitatea Duhului trebuie să o păstrăm. Fiecare trebuie să fie pus sub disciplina Duhului aşa cum Trupul este sub conducerea Capului. Duhul conduce şi lucrează. Dacă suntem supuşi Duhului ne vom pleca înaintea Cuvântului lui Dumnezeu. Unitatea Duhului nu este o chestiune locală, ea trece dincolo de limitele adunării locale şi trebuie respectată ca şi unitatea Trupului. Unitatea Duhului conduce la pace atât în adunările locale, cât şi între adunări.

Dacă râvnim să păstrăm unitatea Duhului, dacă vrem cu tot dinadinsul ca inimile noastre să fie supuse Cuvântului lui Dumnezeu, nu vom fi doar noi mulţumiţi, ci ne vom îngriji să mulţumim şi conştiinţa fraţilor de pretutindeni. Noi nu suntem chemaţi să păstrăm unitatea Trupului, ci unitatea Duhului. Pentru a putea păstra unitatea Duhului în legătura păcii, trebuie să împlinim ce este scris în Efeseni 4.1, 2: „Vă îndemn deci eu, cel întemniţat în Domnul, să umblaţi într-un chip vrednic de chemarea cu care aţi fost chemaţi, cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în dragoste, străduindu-vă să păstraţi unitatea Duhului, în legătura păcii”.

Dacă în ce mă priveşte pe mine personal, am o convingere dreaptă, dacă gândesc modest despre mine şi renunţ la voinţa proprie, abia atunci sunt capabil să ascult de voia lui Dumnezeu, aşa cum arată Cuvântul lui Dumnezeu. Numai atunci voi avea cu adevărat o inimă smerită. Acest adevăr este foarte important.

Unitatea Duhului va fi şi în cer, dar acolo nu va mai fi nevoie să o păstrăm. Atât timp cât suntem pe pământ avem o natură (fire) care este împotriva Duhului. De aceea este mare nevoie să fim zeloşi în păstrarea unităţii Duhului. În privinţa aceasta apar şi neajunsuri. Necesitatea unei lucrări de slujire, despre care se vorbeşte în Efeseni 4.12, dovedeşte existenţa neajunsurilor. În cer nu va mai fi nici o lucrare de slujire pentru că acolo nu vor mai fi greutăţi, însă fiindcă aici jos suntem cu toţii marcaţi de greşeli, este nevoie de smerenie, blândeţe, răbdare şi îndelungă răbdare, pentru a ne purta sarcinile unii altora.