Capitolul 20

Răspunsul către saduchei; certitudinea învierii şi a vieţii viitoare

În răspunsul adresat saducheilor sunt adăugate trei lucruri importante faţă de ce se spune în Matei 22. Domnul nu vorbeşte numai de starea celor înviaţi şi de certitudinea învierii, ci adaugă: 1. Un veac în care nu va ajunge decât o anumita clasă de oameni, care va fi considerată vrednică pentru aceasta; o înviere distinctă doar a celor drepţi (versetul 35). 2. El spune ca această clasă se compune din fii ai lui Dumnezeu, fiindcă sunt fii ai învierii (versetul 36). 3. În timp ce aşteaptă această înviere, sufletele sunt vii: toţi sunt vii pentru Dumnezeu, deşi lucrul acesta este ascuns de ochii oamenilor (versetul 38).

Caracteristicile şi diferenţele dintre relatările din matei şi Luca cu privire la discursul profetic al Domnului

Parabola nunţii prezentată în Matei 22 este omisă aici; am regăsit‑o în capitolul 14 din Luca, dar cu anumite detalii caracteristice şi anume o misiune, pe străzile cetăţii, destinată celor dispreţuiţi din mijlocul naţiunii, detalii care nu sunt prezentate în Matei 22 unde este relatată judecarea Ierusalimului, înainte de anunţarea evanghelizării neamurilor. În Luca se prezintă harul, starea morală a omului înaintea lui Dumnezeu şi noua ordine de lucruri întemeiată pe respingerea lui Hristos. Nu voi mai stărui asupra punctelor comune din Luca şi Matei.

Cei doi evanghelişti se suprapun bineînţeles în aspectele esenţiale referitoare la necredinţa iudeilor şi la consecinţele ei. Dacă vom compara Matei 23 cu Luca 20.45‑47 vom observa imediat motivul diferenţei. În Luca, Duhul ne oferă în trei versete ceea ce din punct de vedere moral îi pune deoparte pe cărturari; dar în Matei este dezvoltată toată poziţia lor în raport cu dispensaţia Legii, înainte de manifestarea lui Mesia în glorie. Ei sunt priviţi pe de o parte ca având o anumită autoritate asupra altora, prin faptul că stăteau pe scaunul lui Moise, şi pe de altă parte ca vinovaţi înaintea lui Dumnezeu tocmai în acest loc.