Capitolul 12

Legea ca principiu al binecuvântării; piatra de încercare a inimii în respingerea lui Hristos

Apoi Domnul dă rezumatul întregii legi ca principiu al binecuvântării în relaţia dintre făptură şi Dumnezeu şi arată acel lucru care era o piatră de încercare pentru inimă în momentul în care Hristos era respins. Spun „pentru inimă“, pentru că încercarea adevărată acolo se desfăşura, deşi părea să fie pentru înţelegere, sau inteligenţă. Chiar şi atunci când principiile erau cu adevărat corecte, dacă Hristos era respins, inima care nu era ataşată Persoanei Sale nu putea să‐L urmeze pe calea pe care o conducea această respingere. Şi ansamblul planurilor lui Dumnezeu care depindeau de această respingere apărea ca un lucru greu de înţeles. Cei care erau ataşaţi Persoanei Sale şi‐L urmau se găseau pe calea aceasta fără a fi înţeles toate de la început. Astfel Domnul prezintă miezul legii – întreaga lege – ca învăţătură esenţial divină şi prezintă gândul în care planurile lui Dumnezeu sunt transferate pe noua scenă unde trebuie să se împlinească în afara răutăţii şi voinţei rele a omului. De aceea aceste versete (28‐37) ne prezintă legea şi pe Fiul lui David, care ia locul de Fiu al Omului – Domn, la dreapta lui Dumnezeu. Acesta era de fapt secretul a tot ceea ce se întâmpla. Uniunea cu El Însuşi a trupului Său, Adunarea, era tot ceea ce avea să rămână în urma Lui. Numai în Marcu, Profetul recunoaşte starea morală care sub lege poate să tindă spre intrarea în Împărăţie (versetul 34). Cărturarul acesta avea un duh de înţelegere.

Adevăratul şi falsul devotament

Tabloul pe care ni‐l prezintă Matei (capitolul 23) cu privire la starea care urma să aducă judecata nu se găseşte prezentat aici. În Matei 23 subiectul central este altul. Isus în poziţia Sa de Profet îi învaţă pe ucenicii Săi din punct de vedere moral; dar judecata lui Israel pentru că L‐au respins pe Fiul lui David nu se află aici în faţa ochilor Săi în acelaşi fel în care o vedem în Matei (adică Duhul Sfânt nu Se ocupă aici în mod esenţial de faptul respingerii Domnului). Este prezentat apoi adevăratul caracter al devotamentului cărturarilor, iar ucenicii sunt puşi în gardă împotriva acestora. Domnul de asemenea îi face să simtă şi să înţeleagă acele aspecte care, în ochii lui Dumnezeu, dădeau o adevărată valoare darurilor care erau aduse la templu.