Capitolele 24 şi 25

Înaintea guvernatorilor

Pavel se înfăţişează pe rând înaintea cârmuitorilor – înaintea sinedriului, a lui Felix, Festus, Agripa şi apoi a Cezarului. Înaintea acestora, când împrejurarea permitea, avem apeluri mişcătoare către conştiinţă; când e vorba de apărarea sa, avem declaraţiile bărbăteşti şi oneste ale unei conştiinţe bune, care se ridica deasupra patimilor şi intereselor care l înconjurau. Trec fără cuvinte peste egoismul lumesc manifestat în Lisias şi Festus, prin asumarea de către ei a tot felul de calităţi bune şi a unei purtări la fel; peste amestecul dintre conştiinţa trezită şi absenţa principiilor în guvernatori; peste dorinţa de a place iudeilor de dragul propriei importanţe, sau pentru a face uşoară stăpânirea peste un popor răzvrătit; şi peste dispreţul manifestat de aceia care nu erau la fel de responsabili ca Lisias cu privire la liniştea publică. Poziţia lui Agripa şi toate detaliile de ordin istoric poartă o remarcabilă amprentă a adevărului şi feluritele personaje sunt prezentate într un fel atât de viu încât ni se pare că ne aflăm în scenele descrise. Vedem persoanele cum se mişcă în aceste scene. Acest lucru caracterizează în mod izbitor scrierile lui Luca.

Pavel apelează la Cezar

Alte împrejurări ne atrag atenţia. Festus, cu scopul de a place iudeilor, îi propune lui Pavel să meargă la Ierusalim. Însă Roma trebuia să şi aibă partea în lepădarea evangheliei harului, a mărturiei Adunării. Pavel apelează la Cezar. Festus deci trebuie să l trimită acolo, deşi stânjenit de faptul că nu ştia sub ce acuzaţie s o facă. Tristă imagine a nedreptăţii omului! Totul însă este spre împlinirea scopurilor lui Dumnezeu. În folosirea a tot felul de mijloace, Pavel nu a avut mai mult succes decât în încercarea sa de a i mulţumi pe iudei. Pentru ochiul omului era probabil ultima sa resursă în acele împrejurări, însă Duhul Sfânt are grijă să ne informeze că ar fi putut fi pus în libertate dacă n ar fi apelat la Cezar.