Cântări în noapte

„Noaptea îi voi cînta!" (Psalmul 42.8) 　　

Biruinţa cea mai însemnată a fost adesea cîştigată cînd ne temeam cel mai mult de înfrîngere; cele mai frumoase cîntece au fost deseori cele din zilele grele, în care nu-L aveam decît pe Dumnezeu ca adăpost. Simt foarte adînc durerea despărţirilor, dar în Duhul totul merge bine. Domnul Isus Hristos este legătura pe care nici o depărtare n-o poate rupe; fără ea, nici o prezenţă a celor pe care îi iubim nu poate să ni-i facă apropiaţi.

El ne desparte în multe feluri de această lume, astfel ca noi să ne alipim de Domnul Hristos, Mîntuitorul nostru slăvit, pentru care ne-a creat din nou.

Mînia lui Dumnezeu este totdeauna mai bună decît a omului; asprimea aparentă a lui Dumnezeu preţuieşte mai mult decît favoarea lumii. Resortul care o face să se mişte este totdeauna DRAGOSTEA, o dragoste condusă de o înţelepciune a cărei desăvârşire o vom înţelege în curînd.

El face ca ai Săi să simtă că sprijinul Său preţuieşte mai mult decît toată agitaţia lumii.

Sufletul are nevoie în toate zilele de odihna pe care o dă sîngele Domnului Isus Hristos.

Vasele sfărâmate valorează mai mult decît vasele întregi, pentru a arăta puterea neţărmurită şi harul bogat al Domnului Isus Hristos.

Mîna Sa bună este asupra noastră într-un fel cu totul deosebit în împrejurările dureroase. N-a socotit că este necesar să ne dea o descriere amănunţită a belşugului lui Iov, dar Duhul Sfînt al lui Dumnezeu ne istoriseşte în amănunt tot ceea ce a avut loc în timpul încercărilor lui. Aşa era necesar şi această istorisire va folosi copiilor lui Dumnezeu pînă la sfârşitul veacurilor. Acolo vom putea vedea lucrarea Dumnezeului nostru. El să ne dea o deplină încredere în El!

Creştinismul a fost semănat în lacrimile Fiului lui Dumnezeu; este rodul muncii sufletului Său, pe care îl va vedea în ziua slavei (Isaia 53.11). De altfel, în orice lucrare (să ne facem bine socoteala!), dacă dorim să avem o binecuvîntare reală, trebuie să suferim din partea opoziţiei lumii, ba mai mult, în biserică vom simţi şi mai dureros tristeţea pricinuită de starea ei de ruină şi de nedesăvîrşirea mărturiei acelora pe care ne-ar place să-i vedem arătîndu-L din plin pe Domnul Hristos.

Evident, firea dă înapoi în faţa suferinţei; cu toate acestea, dacă o întîmpinăm cu Dumnezeu, puterea şi bucuria ne umplu sufletele. In micile greutăţi pe care le-am străbătut, am constatat că aşteptarea suferinţei era mai penibilă decît însăşi încercarea. Cînd o străbăteam, eram calm şi în pace, în loc să fiu agitat ca atunci cînd o aşteptam. înainte ca ea să vă atingă, dacă ea vă ameninţă, vă gîndiţi la ea, în timp ce, trecînd prin ea, vă îndreptaţi ochii nu asupra ei, ci asupra Domnului.

Dacă lucrarea necesară poate să se împlinească în noi fără suferinţă, Dumnezeu nu ne-o va trimite. Dragostea Lui preţuieşte infinit mai mult decît voinţa noastră. Incredeţi-vă în El! Dacă El loveşte, fiţi siguri că El vă va da mai mult decît v-a luat.

Pierderea unei mame este totdeauna imensă. Nimeni altcineva decît mama nu poate să fie o mamă, dar Dumnezeu poate să fie totul pentru noi şi faţă de noi, în toate greutăţile noastre. Să ne încredem în El cu adevărat si întodeauna!