Căminul creștin - Capitolul 9

Casa dedicată lui Dumnezeu

Expunerea noastră asupra căminului creştin a început cu gândul că Dumnezeu este fondatorul lui. Am văzut că un adevărat cămin creştin este acolo unde Domnul are locul suprem şi unde relaţiile divine dintre membrii familiei sunt menţinute după gândurile lui Dumnezeu şi spre glorificarea Lui. În acest capitol de încheiere doresc să ne ocupăm puţin cu acest cămin pentru Domnul şi interesele Sale.

Casa din Betania

Când Mântuitorul nostru Se găsea aici pe pământ ca un străin, fără casă şi fără niciun loc unde să-Şi pună capul, atunci Marta L-a primit în casa ei (Luca 10.38). Probabil, casa Martei a fost singura din Betania care i s-a deschis. Aici era binevenit oricând şi El S-a retras deseori în acest cămin. Spre această casă Şi-a îndreptat paşii şi scurt timp înainte de Paşte şi de moartea Lui pe cruce, când ura conducătorilor religioşi contra Lui se înălţa ca o flacără nimicitoare. Aici, familia unită cu El în dragoste, Lazăr, Marta şi Maria i-au pregătit o cină, iar Maria L-a uns cu parfumul de nard curat (Ioan 11.57 - 12.3). Ce balsam a primit inima lui Isus în această casă din Betania cu puţin timp înainte de ora marilor Sale dureri şi suferinţe! Această casă a fost într-adevăr un cămin pentru Domnul Isus.

Ce înseamnă a-L primi astăzi

Astăzi, Mântuitorul nu mai este vizibil pe pământ ca în timpul Martei. Dar Duhul Sfânt este aici pe pământ şi este activ pentru interesele Domnului. Prin faptul că Duhul Sfânt locuieşte în mijlocul poporului Său salvat, Duhul acţionează în şi prin poporul acesta pe pământ. Şi noi Îl putem primi în casele noastre pe Domnul ca odinioară Marta. Domnul Isus a spus ucenicilor: „Cine vă primeşte pe voi pe Mine Mă primeşte“ (Matei 10.40). Dacă primim poporul lui Dumnezeu în casele noastre, Îl primim pe Însuşi Domnul Isus.„Adevărat vă spun, întrucât aţi făcut acestea unuia dintre aceşti foarte mici fraţi ai Mei, Mie Mi-aţi făcut.“ Acesta este principiul stabilit de Domnul în Matei 25.40 pentru toţi cei care au hrănit, au îmbrăcat, au vizitat sau au primit pe fraţii Domnului. Vedem că putem şi trebuie să deschidem casele noastre pentru Domnul, pentru interesele Sale, pentru poporul Său. Casele noastre trebuie să slujească nu numai intereselor noastre proprii, adeseori egoiste, sau chiar lumii, care L-a lepădat.

Exemple biblice

În Cuvântul lui Dumnezeu găsim multe exemple de case ale credincioşilor care s-au deschis pentru Domnul şi au fost folosite pentru lucrarea şi interesele Domnului. În zilele lui David, Obed- Edom a ţinut chivotul timp de trei luni în casa sa, iar Domnul l-a binecuvântat pe el şi toată casa lui. Stăpânul casei din Marcu 14.14 a dăruit Domnului camera pentru oaspeţi şi acolo El a sărbătorit Paştele şi a instituit Cina. Primii creştini se adunau zilnic în casele lor şi frângeau pâinea în amintirea Domnului, iar apostolii învăţau şi propovăduiau zilnic pe Isus Hristos „în templu şi prin case“ (Fapte 2.46; 5.42). În Fapte 12.12 găsim pe mulţi adunaţi în casa Mariei, mama lui Ioan, numit şi Marcu, pentru rugăciune.

În Romani 16.5 şi în 1 Corinteni 16.19 este vorba despre adunarea care exista în casa lui Acuila şi Priscila. Casa lor a fost cedată pentru strângerea laolaltă a credincioşilor. La fel aflăm şi din Coloseni 4.15 şi Filimon 2 că Nimfa şi Filimon şi-au pus casele lor la dispoziţia strângerii laolaltă a credincioşilor din localităţile respective. Dragostea lui Hristos i-a împins să folosească pentru Domnul şi poporul Său casele lor şi au luat asupra lor cu bucurie munca suplimentară şi osteneala cauzate de aceste strângeri laolaltă.

Acuila şi Priscila

Familia care vrea să slujească Domnului are multiple posibilităţi. Acuila şi Priscila sunt nişte exemple deosebite pentru influenţa puternică şi pentru slujba binecuvântată a unei familii care slujeşte împreună pentru interesele Domnului. Strângerea laolaltă a credincioşilor în casa lor am amintit-o mai înainte. Merită să cercetăm mai amănunţit slujba lor comună în căminul lor aşa cum este prezentată în Fapte 18.3 şi 24-28. Când apostolul Pavel a venit la Corint, ei au fost aceia care i-au deschis locuinţa lor. Ei au trăit şi au muncit împreună timp de 18 luni la confecţionarea corturilor. Astfel, apostolul, care nu avea un domiciliu stabil, a fost cazat la Acuila şi Priscila pentru toată perioada cât a slujit Domnului în acele ţinuturi. Cu siguranţă, au primit multe învăţături de la Domnul prin acest mare învăţător al naţiunilor. În diversele texte în care apostolul a amintit această familie fidelă, chiar şi cu puţin timp înainte de plecarea sa din această viaţă, observăm cât de mult îi iubea şi îi aprecia pe cei doi.

Mai târziu vedem această familie temătoare de Dumnezeu plecând cu apostolul spre Efes. Curând a venit Apolo în cetate, care era plin de râvnă şi un bun orator, învăţând în sinagoga oraşului „cele despre Isus“. Când Acuila şi Priscila au văzut cunoştinţele lui limitate despre mântuirea lui Dumnezeu prin Hristos, ei l-au invitat în casa lor. Acolo, într-o atmosferă duhovnicească a unui cămin creştin, i-au arătat mai exact „Calea lui Dumnezeu“.

Prin slujba lor de a-i primi pe slujitorii Domnului şi de a le arăta ospitalitate, mai întâi au fost zidiţi ei înşişi în adevăr printr-un slujitor, apoi au avut posibilitatea să cunoască adevărul şi după aceea, cu multă înţelepciune, perseverenţă şi succes, să poată împărtăşi cele învăţate mai departe unui alt rob al Domnului. Prin această lucrare, Acuila şi Priscila au devenit o binecuvântare şi un ajutor pentru Apolo şi pentru mulţi alţii. După şederea binecuvântată în casa lor, Apolo a plecat în Ahaia unde „i-a ajutat mult pe cei care crezuseră“.

Acestea sunt numai câteva exemple ale rezultatelor binecuvântate în urma punerii caselor noastre la dispoziţia Domnului şi în slujba Sa.