Capitolul 8

Fiul pleacă de acasă cu înțelepciune (versetele 1-21)

În capitolele 1-7 am văzut că înțelepciunea este prețuită; acum, în capitolele 8 și 9 vedem înțelepciunea practicată de tânăr. Expresia "fiul meu" nu mai apare în această secțiune. Îndemnurile paterne și materne încetează, dar constatăm că înțelepciunea pe care tânărul a ajuns să o prețuiască rămâne cu el. În acest capitol, el este văzut ca și cum ar fi plecat din casa tatălui său (unde a avut parte de îndrumarea și instruirea părinților săi încă din primele zile) cu înțelepciunea legată de gâtul său, care îl ghidează, îl sfătuiește și îl ține pe cale. Ce privilegiu a avut el să crească într-o casă evlavioasă, cu părinți care îl iubesc și îi poartă de grijă și care l-au instruit. Ei au căutat să-l echipeze cu tot ceea ce ar avea nevoie pentru viață, în lucrurile morale, spirituale și temporale. În mod similar, vine un moment în care fiecare tânăr părăsește casa părinților săi pentru a-și croi drumul în viață (Prov. 8:1-21).

Pentru acest tânăr a sosit timpul încercărilor. El este văzut la "răscrucea" vieții. O răscruce de drumuri este locul unde se ia o decizie. Călătorul trebuie să decidă ce drum să ia. Dar Înțelepciunea pe care a învățat-o este acolo cu el, ajutându-l să facă alegerile corecte! Notă: chiar lucrurile care au fost promise la începutul cărții (capitolul 1:2-4) se văd aici, în acest capitol, cu tânărul! Cele zece lucruri menționate în capitolul 1 - "înțelepciune", "învățătură", "pricepere" etc. - sunt toate aici - cu excepția "nepărtinirii" și a "discreției". (Se pare că "nepărtinirea", care are de-a face cu înțelegerea principiilor, și "discreția", care are de-a face cu aplicarea chibzuită a principiilor, sunt lucruri care vin doar cu experiența, așa că el cu greu putea să meargă mai departe cu ele în acest moment al vieții sale).

Înțelepciunea este în genul feminin în tot acest timp, ceea ce poate implica faptul că trebuie să păstrăm adevărul în afecțiunea noastră (Prov. 7:4; Ps. 119:11).

Înțelepciunea este Domnul întruchipat (versetele 22-31)

În ultima parte a capitolului 8, vălul este ridicat de la Înțelepciune pentru a indica faptul că este vorba de Domnul Isus Hristos înainte de a se întrupa - înainte de a deveni Om. Noul Testament afirmă acest lucru, referindu-se la El ca fiind Înțelepciunea lui Dumnezeu (1 Cor. 1:24, 30). În acest pasaj, sunt folosite diferite expresii pentru a indica gloriile lui Hristos preîncarnat:

"Domnul mă avea la începutul căii Sale, înaintea lucrărilor Sale de demult" (Prov. 8:22). Aceasta este o referire la relația eternă a lui Hristos cu Dumnezeu ca Fiu (Ps. 2:7).

"Din eternitate am fost unsă, de la început, înainte de a fi pământul." (Ps. 8:23) Aceasta vorbește despre faptul că funcția Sa de Mesia ("Hristosul" - Ioan 1:41) este din veșnicie.

"Când nu erau adâncuri am fost născută" (Prov. 8:24-27). Aceasta vorbește despre faptul că distincția lui Hristos în Dumnezeire este o personalitate distinctă din veșnicie.

"Când așeza norii sus, când fântânile adâncului deveneau tari, când impunea mării hotărârea Sa, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, când stabilea temeliile pământului, atunci eu Îi eram meșter [...]". Acest lucru vorbește despre creația lui Hristos (Prov. 8:28-30a; Ioan 1:3; Col. 1:6; Evr. 1:2).

"și zilnic eram desfătarea Sa, veselindu-mă întotdeauna înaintea Lui". (Prov. 8:30b). Aceasta vorbește despre faptul că El este obiectul etern al inimii Tatălui Său (Ioan 1:14, 18; 17:24).

Versetele 32-36

Ultimele versete ale capitolului rezumă faptul anterior: dacă o persoană umblă cu Înțelepciunea (Hristos), va fi "ferice", găsind adevăratul sens al "vieții". Dar cel care păcătuiește nu face decât să se rănească pe sine însuși - "își face rău sufletului său" (Prov. 8:32-36).