Bombardamente şi flori

„Dar orice disciplinare, pentru acum, nu pare a fi de bucurie, ci de întristare; dar după aceea dă celor deprinşi prin ea rodul dătător de pace al dreptăţii". Evrei 12.11

Când suferim, de obicei principalul nostru ţel este să trecem de suferinţă. Dar suferinţa, împrejurările potrivnice şi pedepsele nu sunt făcute numai pentru ca noi să suferim; ele nu sunt un scop în sine. Necazurile au toate un scop. De câte ori însă scopul lor este trecut cu vederea, pentru că noi nu cercetăm ce anume s-a schimbat în viaţa noastră în urma încercării prin care am trecut!

Când, după marile raiduri aeriene din 1941 asupra Angliei, a venit primăvara, ea a adus o surprinzătoare renaştere botanică. În multe locuri, bombele explodate au întors pământul, scoţând la iveală straturi cu seminţe de plante care s-ar fi închipuit că sunt dispărute demult. Aceste seminţe reînviate, aduse la suprafaţă de exploziile violente, au germinat în solul fertilizat de nitraţii rămaşi în urma bombelor explodate. Au fost identificate aproape 100 de specii de flori noi în locurile bombardate din Anglia.

Pedeapsa, indiferent de formă, împrejurările potrivnice, dezastrul şi eşecul pot duce la dezvoltări deosebite şi neaşteptate în viaţa noastră: pot aduce „rodul dătător de pace al dreptăţii". Aceste împrejurări pot scoate la iveală harurile acordate făpturii celei noi şi ne pot oferi condiţiile de a creşte şi a fi roditori spre binecuvântarea celor din jurul nostru şi spre gloria lui Dumnezeu. Fără exploziile de pedeapsă s-ar putea să nu vedem niciodată înflorirea şi harul în vieţile noastre. Dar trebu-ie să dorim să fim dintre cei încercaţi.