Apocalipsa 9:7-15

　　　　Care de luptă conduse de îngerul adâncului (9.7-10)

　　　　Detaliile date în versetele 7-10 au un înțeles care nu este cu totul neclar. Caii de luptă înseamnă desigur puterea agresivă. Cununile pe care le purtau nu sunt diademe împărățești, ci ghirlande ale victoriei pe care gândeau că o vor avea. La nevoie arătau ca de aur, dar nu erau în adevăr ceea ce păreau a fi, ci numai ‟ca niște cununiˮ. Fața de om vorbește despre inteligență; părul de femeie, despre supunere; dinții de lei, despre o putere feroce. Platoșele de fier ar indica apărarea completă în fața atacului. Acul care înțeapă fiind în cozile lor este o amintire rămasă din Isaia 9.15, unde citim: ‟profetul care învață pe oameni minciuni este coadaˮ. Este deci o altă referință care ne îndreaptă gândurile spre Antihrist.În final, aceste lăcuste simbolice aveau peste ele un comandant al cărui nume înseamnă ‟Distrugătorˮ. Este descris ca ‟îngerul adânculuiˮ. Aceasta arată că aceste lăcuste sunt o forță organizată și sub conducerea unei puteri distructive, întocmai cum în natură lăcusta roiește în nenumărate direcții, ca o armată bine condusă. Totuși sub conducerea distrugătorului, acest ‟vaiˮ cade asupra oamenilor nu ca să-i omoare – pentru că moartea fuge de ei – ci pentru a distruge tot ce face viața vrednică de trăit pe pământ. Este indicat un întuneric și un chin de un fel spiritual.

　　　　Trâmbița a șasea: dezlegarea îngerilor care aveau să omoare a treia parte din oameni (9.13-15)

La sunetul trâmbiței de către al șaselea înger este menționat din nou altarul de aur. Acum nu mai este aducerea preoțească de tămâie cu rugăciunile sfinților, ci iese din el un glas cu autoritate divină, poruncind dezlegarea celor patru îngeri care fuseseră legați la râul Eufrat, care erau pregătiți să aducă moartea asupra oamenilor – acum nu chin, ci moarte. Patru ne vorbește de universalitate, iar Eufratul era râul cel mare care despărțea țările din est de țara lui Israel. În capitolul 16.12 vom afla acest râu mare menționat din nou în legătură cu cel de al șaselea potir. Se prea poate ca ceea ce se întâmplă aici să fie în legătură cu întâmplarea indicată atunci. Acest ‟vaiˮ este strict limitat, nu numai la ziua, dar chiar și la ceasul când se va îndeplini.