Apocalipsa 9.1-2

　　　　Trâmbița a cincea; fumul care întunecă văzduhul

　　　　În capitolul 9 urmează trâmbița a cincea și a șasea; amândouă sunt numite ‟vaiuriˮ, atât de severă este judecata dată. În general este o asemănare între ele, dar a cincea aduce un chin atât de rău încât oamenii vor dori moartea și totuși moartea va fugi de ei. Cea de a șasea aduce moartea. Citind capitolul acesta avem nevoie să ne amintim că descrierile sunt exprimate într-un limbaj simbolic. Dacă le-am lua literal, am avea ceva cu totul ciudat, o imagine de neînțeles.La trâmbița a cincea, influențele demonice sunt lăsate să vină pe pământ. Steaua care cade din cer pe pământ arată o persoană remarcabilă care aduce apostazie și căreia îi este dată cheia abisului (a fântânii adâncului). Pronumele personal folosit aici (el) te duce în mod sigur la concluzia că este vorba de o persoană. În lumina celor ce urmează mai departe în această carte, acesta poate fi foarte bine însuși Antihrist. Norul imens de fum care se ridică din fântâna deschisă, întunecând văzduhul, închipuie într-un mod grăitor trimiterea influențelor rele și chiar demonice care înlătură lumina cerului dinaintea oamenilor.În timpul nostru am fost martori la ceva asemănător încercării premergătoare a lui Satan în direcția aceasta. Cam la mijlocul secolului al 19-lea o suflare a fumului fântânii s-a ridicat și s-a întruchipat în cuvântul mistic ‟evoluțieˮ. Să ne gândim la influența care întunecă a acestei suflări de fum care a fost aruncată în mintea a milioane de oameni! Lumina lui Dumnezeu a fost întunecată în mintea lor de un om-maimuță imaginar, sau chiar de numai o fărâmiță de protoplasmă. Dumnezeul acestui veac este cel ce orbește mințile celor ce nu cred.