Apocalipsa 8.7-12

　　　　Cele dintâi patru trâmbițe

　　　　În versetele 7-13 avem sunetul celor dintâi patru trâmbițe și rezultatele aduse. Limbajul continuă să fie foarte simbolic, și o trăsătură comună fiecăreia este că judecățile cad numai peste a treia parte a lucrurilor afectate. Aceasta arată că pentru moment efectele nu sunt universale, ci limitate. Expresia ‟a treia parteˮ se întâlnește din nou în în capitolul 12.4, unde este vorba de imperiul roman vitalizat de Satan. Aceasta duce la concluzia că aici este indicat teritoriul roman, practic identificat cu puterile vest-europene sau, cum am zice, creștinătatea.Un alt lucru pe care îl notăm în aceste versete este că judecățile cad asupra lucrurilor, nu asupra oamenilor. Totuși lucrurile menționate – pământ, copaci, iarbă, mare și creaturile din ea, corăbii, râuri, izvoare, soare, lună, stele – nu sunt factori morali în ei înșiși și deci responsabili față de Dumnezeu. Omul este păcătosul rebel cu care trebuie să se aibă a face. Lucrurile sunt simboluri ale omului și ale celor ce vin în legătură cu el.De exemplu, ‟pământulˮ înseamnă națiunile organizate stabil, în contrast cu ‟mareaˮ - popoarele dezorganizate, fără astâmpăr. ‟Copaciiˮ îi simbolizează pe oamenii mari ai pământului, în constrast cu ‟iarba verdeˮ care îi indică pe oamenii obișnuiți, dar într-o stare prosperă. ‟Corăbiileˮ ar fi simbolul comerțului. ‟Râurileˮ și ‟izvoareleˮ sunt mijloacele și sursele de viață și de împrospătare. Întunecarea unei părți din zi și din noapte ar indica tulburarea întregului curs al naturii spre orbirea omului.Judecata adusă este simbolică în fiecare caz. ‟Grindina și focul amestecat cu sângeˮ (8.7) trebuie să însemne judecata din cer a naturii zdrobite, aducând moartea odată cu ea. ‟Un munte mare aprins de foc... aruncat în mareˮ (8.8) – unele instituții impunătoare și aparent stabile, zdrobite sub judecata divină într-o masă a umanității fără astâmpăr. ‟O stea mareˮ (8.10) arzând ca o făclie și căzând din cer vorbește într-o oarecare măsură despre o persoană proeminentă care strălucise ca o maare lumină, dar ajunge cu totul apostată și răspândește otrava aducătoare de moarte spirituală. Lovirea celei de a treia părți a soarelui lumii și stelelor indică stingerea parțială a surselor de lumină și de îndrumare pentru oameni.Este desigur destul de posibil să avem aici referire de asemenea la semne mari și catastrofe în domeniul naturii. Dar aceste lucruri nu sunt, după cum gândim, obiectele principale ale profeției, care are a face cu ce este spiritual și moral mai degrabă decât cu ce este fizic și material.