Apocalipsa 8.3-6

　　　　Tămâietoarea de aur folosită pentru rugăciunile sfinților și pentru judecată

　　　　Dar din nou, în timpul acelei jumătăți de oră a avut loc acțiunea unui ‟alt îngerˮ, descrisă în versetele 3-5. Acest Înger măreț s-a purtat ca un mare preot, adăugând multă tămâie la rugăciunile sfinților. Mulți văd în acest Înger o reprezentare simbolică a lui Hristos Însuși și gândim că are dreptate. Acțiunea Lui era îndreptată în două direcții. Întâi, El a acționat în folosul sfinților în viață, pentru ca rugăciunile lor să se înalțe înaintea lui Dumnezeu ca ‟un miros de mireasmă plăcutăˮ. Erau încă sfinți pe pământ, deși mulți fuseseră martirizați, cum ne-a arătat capitolul 6.9. Aceia și-au rostit strigătul lor de răzbunare, dar nu aveau nevoie de acțiunea Marelui Preot, așa cum au avut aceștia.În al doilea rând, acțiunea Lui indica focul judecății. Aceeași tămâietoare care fusese folosită pentru tămâie și mireasmă era acum umplută cu focul de pe altar și aruncată spre pământ ca semn că încep judecățile trâmbiței. Tămâietoarea era de aur, fiind potrivită cu altarul de aur, simbol a ceea ce este divin în alcătuirea lui minunată. Deci, fie că erau rugăciunile sfinților care se înălțau în mirosul lor plăcut, fie focul coborând în judecată, totul se făcea într-o dreptate divină.