Apocalipsa 8.1-2

　　　　Deschiderea peceții a șaptea; șapte îngeri și șapte trâmbițe

　　　　Deschiderea peceții a șasea (6.12-17) a produs mari convulsii, afectând și cerul și pământul, care au adus groaza în inimile tuturor. Apoi a venit o pauză: vânturile cerului au fost oprite de a sufla, până ce au fost pecetluiți robii lui Dumnezeu. Capitolul 8 ne aduce deschiderea celei de a șaptea peceți și din nou este o pauză, descrisă ca ‟tăcere în cer cam o jumătate de orăˮ. Ce se întâmplă pe pământ în acest timp nu se spune. Judecata divină, când vine, este nu numai sigură, dar și repede, totuși nu este niciodată grăbită. În timpul când a fost tăcere, cei șapte îngeri ‟s-au pregătit să sune din trâmbițeˮ (8.6). Este o liniște deosebită în fața lucrării divine în judecată, și ea este amânată până în cel din urmă moment posibil.Îngerii vin acum în proeminență. Este întocmai ceea ce spune Domnul în Matei 13.39, 41, 49; și din nou în 24.31. Îngeri cu o importanță specială sunt indicați aici: ‟cei șapte îngeri care stau înaintea lui Dumnezeuˮ. Lui Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul, îngerul însuși i-a spus: ‟Eu sunt Gabriel, care stau înaintea lui Dumnezeuˮ (Luca 1.19). Acești șapte îngeri aveau de asemenea acest privilegiu deosebit.În trâmbițele care le-au fost date avem un simbol care diferă de peceți. Ruperea peceților nu numai că pune în mișcare judecățile providențiale care vin peste oameni, dar ele descoperă și sursa lor secretă. Astfel de lucruri, într-o formă mai puțin intensă, s-au petrecut mai înainte. Mâna lui Dumnezeu în judecăți nu s-ar fi putut înțelege dacă n-ar fi fost peceți rupte. Trâmbița, pe de altă parte, este simbolul a ceea ce este clar declarat, constituind o chemare care nu poate fi greșit înțeleasă de toți. Trâmbița a fost folosită în mod obișnuit în Israel, pentru chemarea adunării sau pentru a da alarma. În capitolul acesta se sună alarma cu mare tărie.