Apocalipsa 5.1-4

　　　　Nimeni vrednic să deschisă cartea judecății

　　　　Cartea din mâna Celui ce ședea pe tron, scrisă pe amândouă părțile și pecetluită cu șapte peceți este în mod evident cartea judecății, acum completă din cauza păcatului omului. Oamenii au umplut paharul nelegiuirii lor, amintirea lor scrisă era completă, dar pecețile încă le rețineau. Cine era vrednic să rupă pecețile? Aceasta era întrebarea care se ridica. Judecata este pe deplin meritată, dar cine s-o înfăptuiască?Era întrebarea care se ridicase în întâmplarea istorisită în Ioan 8.1-11. Păcătoasa era vinovată și legea era clară. Dar cine era acolo atât de curat față de orice învinuire a legii încât să fie vrednic să execute sentința aceasta? Toți acuzatorii au plecat pe furiș și Cel care era singurul vrednic a respins lucrarea aceasta în acel timp. Misiunea Lui era atunci să mântuiască și nu să judece. Acum însă vine ceasul judecății și El este gata să acționeze.În viziune Ioan a plâns mult. El nu se bucura la gândul că judecata împotriva răului nu se făcea din cauza lipsei unei persoane demne s-o execute. Dimpotrivă, aceasta i-a adus plâns, gândind că va fi o lipsă în privința aceasta. Știm că ‟pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorința să facă răuˮ (Eclesiastul 8.11). Ar fi un adevărat dezastru dacă n-ar fi executată niciodată, și Ioan putea foarte bine să plângă la acest gând.