Apocalipsa 4.2-3

　　　　Tronul și Cel ce ședea pe el

Atenția lui Ioan a fost atrasă în primul rând de tronul central și de Cel care ședea pe el. Nu vedea cerul ca fiind ‟casa Tatălui Meuˮ (Ioan 14.2), casa veșnică a celor sfinți, ci ca locul autorității și al stăpânirii, și gloria divină i se părea ca razele pietrelor prețioase. Astfel de pietre reflectă lumina – gloria lui Dumnezeu, care în ea însăși este o lumină prea strălucitoare pentru ochii omenești. Tronul judecății era totuși încercuit de un curcubeu, arătând că în judecată Dumnezeu Își amintește de promisiunea Sa de îndurare, ca în Geneza 9.13. Totuși curcubeul acesta era de un fel supranatural, de o singură culoare, și aceasta de o nuanță nevăzută în curcubeul lumii de acum.