Apocalipsa 3:7-13

Filadelfia

　　　　Către Filadelfia, Domnul Se prezintă cu o particularitate nouă în această carte. El este caracterizat de acea sfințenie care respinge orice rău, de adevărul care dă pe față tot ce nu este real, și El are cheia care deschide și închide orice ușă. Referința este în mod clar la Isaia 22.20-23, unde Eliachim este într-un anumit sens un tip al Mesiei care va veni. Ca și în Smirna, adunarea din Filadelfia a avut a face cu împotrivirea, iar a-L cunoaște pe Domnul în felul acesta avea să fie îndată o provocare și o încurajare: o provocare când se gândeau la sfințenia și adevărul Său; o încurajare când realizau că totul era sub controlul Său.

- puțină putere, păzirea Cuvântului și netăgăduirea Numelui Său (3.8-9)Domnul le cunoștea faptele și pe baza aceasta erau judecate toate lucrurile în Filadelfia. Nu crezul pe care-l mărturisim, ci lucrările pe care le facem sunt punctul crucial. În adevăr, lucrările pe care le facem dau semnul cel mai bun pentru ceea ce credem în adevăr. Cunoscându-le faptele, Domnul recunoștea că aveau puțină putere, au păzit Cuvântul Său și n-au tăgăduit Numele Său. Ne putem aminti că în cuvântarea Sa către ucenici (Ioan 14) Domnul a subliniat Numele Său și Cuvântul Său. Îi lăsa cu libertatea de a se adresa Tatălui în Numele Său și le-a dat poruncile și Cuvântul Său ca să fie ținute.Pe când dispensația legii se apropia de sfârșitul ei, Maleahi a fost inspirat să cheme pe cei evlavioși din Israel ca să-și amintească toate rânduielile și judecățile date prin Moise, și în Luca 1.6 aflăm că doi soți evlavioși ‟umblau fără pată în toate poruncile și rânduielile Domnuluiˮ. Și pe când vederea profetică a Bisericii se apropie de sfârșitul ei, se arată lucruri asemănătoare. Dar chiar așa fiind, Domnul nu socotește că ar fi mare puterea Filadelfiei. El spune că ea are ‟puțină putereˮ, fapt pe care este bine să ni-l amintim. A ține cuvântul Său, atât cât este cunoscut, și a nu tăgădui Numele Său nu este maximum, ci minimum de așteptat de la cei care Îl iubesc.Am văzut mai înainte că Smirna și Filadelfia sunt cele două din cele șapte adunări cărora nu li s-a adresat niciun cuvânt de mustrare; acum notăm că amândouă aveau să facă față unei împotriviri religioase de același fel. Apar din nou cei din sinagoga Satanei, care pe nedrept pretind că sunt iudei. În zilele lui Pavel, Satan se transforma într-un înger de lumină, deci nu este un lucru nou că își ia o îmbrăcăminte religioasă. Smirna a fost întărită împotriva relelor aduse de acești oameni, iar Filadelfia este înconjurată de asigurarea că va veni un timp de schimbare în bine când se va arăta că Domnul îi iubește. Adevărații filadelfieni pot avea asigurarea și bucuria acestei dragoste, în timp ce așteaptă ziua când ea se va arăta în lumină într-un fel public.

- păziți de ceasul încercării care va veni peste lume (3.10)Aceasta ne conduce la ceea ce avem în versetul 10. Ziua de răzbunare și de manifestare este în viitor, atât pentru Domnul cât și pentru sfinții Săi. Acum este ziua răbdării Lui și a lor, pentru că El nu intervine în mod public în prezent, în cursul zilei omului. (În 1 Corinteni 4.3 ‟judecataˮ omului în gr. este ‟ziuaˮ.) Pentru acum El a acceptat lepădarea cu care a fost întâmpinat și stă la dreapta Tatălui, răbdând până ce va sosi ceasul când El va lua împărăția. Cuvântul răbdării a ajuns la noi și avem să-l ținem, acordându-ne potrivit lui spiritele și întregul fel de viață. Sfinții din Filadelfia au făcut lucrul acesta și sunt încurajați de siguranța că Domnul va face deosebire între ei și ‟cei care locuiesc pe pământˮ sau ‟locuitorii pământuluiˮ. Aceștia sunt o categorie de oameni care apare de mai multe ori în cartea aceasta – oameni asemănători acelora care ‟se gândesc la lucrurile de pe pământˮ despre care îi avertiza Pavel pe sfinții din Filipi. Creștinul este chemat să fie un ‟locuitor al ceruluiˮ, exact opusul acestora.Acești lucrători ai pământului sunt ai lumii și de aceea ei vor avea a face cu mânia din cârmuirea lui Dumnezeu care va veni peste lume. De aceasta, cel din Filadelfia va fi scutit cu totul. El va fi păzit nu numai de necazul cel mare, dar chiar și de ceasul acela; adică de perioada limitată de timp în care va fi acest necaz. Marele eveniment descris în 1 Tesaloniceni 4.16, 17 va avea loc – cea dintâi mișcare în legătură cu venirea din nou a Domnului - și despre această venire vorbește versetul 11.Domnul recunoaște deci că Filadelfia avea anumite lucruri pe care le stăpânea. Îndemnul Lui este: ‟Ține cu tărie ce ai!ˮ (v.11). Nu erau oameni cu mare putere, care să meargă dintr-o cucerire în alta; nici stăpâniri mari, care să le poată da mereu lucruri noi, ca lumină și cunoaștere. Aveau să țină cu tărie ceea ce aveau. Acesta nu este un lucru neînsemnat. Cât de des în istoria bisericii vedem creștini jefuiți de ceea ce altădată era socotit ca o ademenire, ca să-și cheltuiască toată energia în urmărirea unor lucruri! În felul acesta s-au introdus ereziile de la început, așa cum vedem și în 2 Ioan 9: ‟Oricine o ia înainte și nu rămâne în învățătura lui Hristos…ˮ Gnosticii de atunci n-au rămas în învățătura lui Hristos, sub pretenția de a merge mai departe spre o cunoaștere mai dezvoltată.

- Promisiune dată învingătorului (3.12)

　　　　Promisiunea dată învingătorului este exprimată în termeni figurativi. Un stâlp ne vorbește despre susținere; și pe stâlpi se făceau inscripții. Învingătorul care aici avea puțină putere și era în afara sinagogii celor care ziceau că erau iudei, urmează să fie un stâlp plin de putere în templul lui Dumnezeu și să nu mai iasă din el. Va fi pe el o descriere a lui Dumnezeu, a cetății lui Dumnezeu și a lui Hristos Însuși. Până în capitolul 21 nu avem descrisă cetatea lui Dumnezeu, însă ea este un simbol al Bisericii ca centru al administrării cerești. Repetarea de patru ori a cuvintelor ‟Dumnezeul Meuˮ în versetul 12 este foarte izbitoare. Dumnezeu ne este cunoscut ca ‟Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristosˮ și El este ‟Tatăl glorieiˮ (Efes. 1.17). Această glorie este văzută aici și noi suntem asociați cu Hristos și, prin El, cu Dumnezeu.Este evident, din versetul 11, că ceea ce reprezintă adunarea din Filadelfia din punct de vedere profetic se continuă până la venirea Domnului. Credem că, deoarece fiecare din cele patru adunări de la urmă se continuă până la venirea Sa, ele reprezintă patru faze sau stări care s-au dezvoltat în ordinea dată și care vor fi până la sfârșit.Faza Tiatirei poate fi localizată clar în sistemul roman și în sistemele fiice care s-au născut din el. La fel, Sardes poate fi localizat în protestantismul politic și național, care în ultimele secole s-a despărțit de marile nelegiuiri ale Romei. Urmează Filadelfia, care însă arată o fază ce nu poate fi localizată în același fel. Nu putem îndrepta privirile spre un anumit grup de credincioși care să prezinte trăsăturile pe care le-am văzut, încât să arătăm spre ei și să spunem: Aceștia sunt cei ce reprezintă Filadelfia. Cu mulți ani în urmă, câțiva credincioși începuseră să gândească și să spună că ei erau Filadelfia, când unul mai înțelept decât ei i-a avertizat că astfel de pretenții ar da la iveală că au devenit ca Laodiceea.La fel și Laodiceea, ea nu descrie un anumit grup pe care să-l numim, ci mai degrabă descrie faza sau starea tristă care devine foarte pronunțată la sfârșitul istoriei adunării. În timpul ultimelor două sute de ani a fost o lucrare de trezire plină de har în biserica de nume, care a făcut să se răspândească nu în puține locuri ceva din măsura de dragoste și devotament arătate de Filadelfia. Dar în ultimul secol s-au stricat multe lucruri printr-o mișcare opusă, făcută pe furiș de către cel rău, trăsătura ei fiind glorificarea omului și a puterii minții lui. Ea s-a dezvoltat în așa-zisa ‟critică superioarăˮ care la rândul ei a condus la acea atitudine a întregii credințe în Hristos care se rezumă în cuvântul ‟modernismˮ. Oamenii sunt atât de înălțați în satisfacția lor închipuită încât se simt competenți să critice Cuvântul lui Dumnezeu, în loc să dea voie Cuvântului să-i critice pe ei. Ei au o părere foarte umflată despre ei înșiși.