Apocalipsa 3:1-6

Sardes

　　　　Către Sardes, Domnul Se prezintă nu numai ca Acela care avea cele șapte stele, cum s-a menționat mai înainte, dar și cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu. Aceasta este o trăsătură nouă. În capitolul 1.4 se spunea că erau ‟înaintea tronuluiˮ, dar acum aflăm că ele sunt în stăpânirea lui Hristos. Plinătatea puterii spirituale pentru guvernarea pământului, potrivit cu Isaia 11.2, este a Lui. Și nu numai puterea, dar și vitalitatea; aceasta însemna mult când era vorba de adunarea care era moartă, deși avea numele că trăiește. Moartea caracteriza starea lor generală, totuși erau printre ei lucruri care nu erau moarte, deși aproape să moară, și acestea puteau fi întărite dacă ei erau veghetori.Nu ne îndoim că aici avem, din punct de vedere profetic, o descriere clară a formei politice a protestantismului care și-a avut izvorul în reformă. Credem pe deplin că reforma a fost în totul o lucrare plină de putere a Duhului lui Dumnezeu, totuși nu putem decât să recunoaștem că de la începutul ei a fost slăbită de un element larg al politicii lumești care a intrat în ea, asociată cu multă încredere în mai-marii lumii, și chiar cu forța armelor. Ca rezultat, elementul lumesc a înăbușit foarte mult pe cel spiritual, și de aceea lucrările din Sardes n-au fost găsite ‟desăvârșite (complete) înaintea lui Dumnezeuˮ. Oameni sinceri ai lui Dumnezeu au lucrat în ea, dar faptele lor au fost restrânse și niciodată n-au ajuns depline. Ei ‟au primit și au auzitˮ mult mai mult decât au arătat în lucrările lor.Sardes este chemat să-și amintească aceste lucruri care i-au fost încredințate, să le țină cu tărie și să se pocăiască; adică să se judece pe ei înșiși în lumina lor, și aceasta desigur ar conduce la o mai deplină recunoaștere a faptelor lor. Dacă ei nu se trezesc dintre cei morți ca să devină veghetori, vor avea a face cu venirea Domnului întocmai ca lumea. Afundați în moartea spirituală ca și lumea, vor fi tratați ca lumea. Dar precizarea aceasta arată că și adunarea din Sardes își va continua existența până la a doua venire.Versetul 4 arată că alianța cu lumea înseamnă întinare. Dar erau în Sardes câțiva care scăpaseră de această întinare și promisiunea dată lor se pare să-i identifice cu învingătorii din versetul următor. Aici din nou virtutea învingătorului pare a fi negativă; dar când întinarea cu lumea este situația generală, nu este ușor lucru să te curăți de ea, și Domnul recunoaște lucrul acesta. Curăția lor va fi arătată în ziua care va veni; numele lor vor fi în cartea vieții și va fi mărturisit înaintea lui Dumnezeu Tatăl.Fără îndoială, noi avem nevoie să ne îndreptăm urechea spre aceste lucruri, pentru că politica protestantismului ne înconjoară și suntem mai mult influențați de ea decât de sistemul roman corupt. Nu suntem conștienți că, având firea păcătoasă în fiecare dintre noi, avem o continuă tragere înapoi în favoarea unei religii de tipul pe care-l înțelege lumea și-l patronează? Pentru a învinge în Sardes trebuie să avem vitalitate spirituală și curăție.